De ce să mergi la teatru, mai ales dacă lucrezi în MarCom

Marketing communication (MarCom) is a fundamental and complex part of a company’s marketing efforts. Loosely defined, MarCom can be described as all the messages and media you deploy to communicate with the market.

Relația mea cu teatrul s-a rezumat, până acum vreo 7-8 ani, la a merge la spectacole cu artiști mari și foarte mari. Acele spectacole pe care le vezi rar, dar care-ți rămân în minte multă vreme. Mă număr printre norocoșii care au văzut „Take, Ianke și Cadîr” cu Marin Moraru, Radu Beligan și Gheorghe Dinică. Un spectacol al TNB care s-a jucat timp de 6 ani cu săli pline până la refuz. Eu l-am văzut în Sibiu, prin 2005, în sala de 700 de locuri a Casei de Cultură, pe vremea în care oamenii puteau să stea și pe scări sau în picioare.

Din Sibiu fiind, m-am bucurat și de spectacolele FITS din plin. Mai mult de cele de stradă, pe vremea aia nu eram foarte interesată să intru în săli de spectacole, mi se părea mai bine să merg acasă după muncă și să vegetez, sleită, la televizor. Am văzut, în câțiva ani, o mână de spectacole-experiment; unele mi-au plăcut, altele nu, cam ca la orice se întâmplă în lumea asta. Pe vremea aia lucram în vânzări și mi s-a părut interesant să observ publicul, să le aud poveștile de dinainte și de după.

Apoi m-am mutat la Timișoara și o vreme n-am avut timp să merg nici să-mi cumpăr haine sau mâncare, atât de mult lucram. Dar după vreo 3 ani am (re)descoperit teatrul și m-am îndrăgostit iremediabil de tot ce e în jurul acestei arte. După care mi-am dat seama cât de mult mă ajută în munca de PR toată povestea cu teatrul, așa că acum îmbin utilul cu plăcutul și mă bucur de tot ce-mi poate aduce bun condiția mea de spectator.

Spectacolele de teatru au început să aibă audiențe din toate zonele de vârstă. La Timișoara, de exemplu, Teatrul Național a montat Hamletul lui Shakespeare cu o distribuție foarte tânără, din care face parte Andrei Marius Alexe (MC Bean – Subcarpați). Au adaptat și textul, pentru a fi lesne de înțeles de generația tânără, că pe ei i-au țintit când au creat spectacolul, au vrut să aducă tinerii la teatru. Ca om de PR, să stau într-o sală plină cu 80% tineri până-n 25 de ani a fost aproape ca un studiu de piață. Toți avem nevoie să știm la ce rezonează piața spre care comunicăm, iar ăsta a fost un moment în care am putut să-mi dau seama, din discuțiile pe care le-am auzit în jurul meu, cum vorbesc oamenii ăștia, ce le place și ce nu le place.

La fel se întâmplă și cu celelalte segmente de vârstă, la alte spectacole. Teatru independent aduce în săli oameni creativi și deschiși la experiment, teatrele germane și maghiare aduc, pe lângă minorități, o serie de oameni care înțeleg multe despre inter și multiculturalitate și așa mai departe.

Decorurile unor spectacole îmi arată o cale spre creativitate pe care n-o accesez decât dacă mi se pune în față creația altor oameni. Eu nu sunt un om creativ, n-am talent la asta, dar fac foarte mult exercițiu și uneori îmi ies bine niște idei pe care le am. Dar, totodată, am nevoie de ajutor de la cei foarte talentați, iar scena e locul perfect pentru a vedea asta. La Ideo Ideis, festival de teatru tânăr în Alexandria, am văzut câteva spectacole făcute de liceeni ale căror decoruri minimaliste au fost pur și simplu uimitoare. Habar n-aveți cât ajută asta când e nevoie să faci câte un eveniment mai altfel pentru un client.

Textele rostite de actori sunt aur curat, uneori. Mai ales în contextul în care vezi la ce rezonează publicul. În munca noastră pe ogorul MarCom-ului, tindem să uităm de cei cărora ne adresăm și să alegem copy-ul/mesajul/imaginea care ne place nouă. Am clienți cu care mă lupt aproape zilnic pentru a-i convinge să aleagă direcția de comunicare pe care le-o propunem, pentru că știm piața. Pe alții încerc să-i conving să renunțe la formulările pretențioase și să treacă peste limbajul corporatist sau cel de scriere de proiecte pentru finanțare. De obicei îi trimit la teatru, să vadă cu ochii lor la ce rezonează cei din jur.

Actorii au devenit și la noi influencers, iar zona MarCom trebuie să ia în seamă tot mai mult acest tip de comunicare, pentru a fi în pas cu vremurile. Ajută să știi cine sunt, să-i vezi jucând, să știi cum să-i abordezi și cum le propui o colaborare.

Astea de mai sus sunt doar câteva motive pentru care trebuie să mergem cât mai mult la teatru. Bine, și pentru că e foarte fain să vezi spectacole care-ți mai spun despre viață și despre bucăți din tine, dar asta e deja altă poveste.

La Timișoara începe joi (pe 26 octombrie) Antagon Festival, festival de teatru independent. Multe spectacole, multe concerte, mulți oameni mișto care se vor perinda pe la Halele Timco. Durează până duminică (29 octombrie), așa că sper să ne vedem pe acolo.

Tweet