Cum lupt cu oboseala prin sport

Stau în picioare într-un hol înaintea unui spectacol. Am cizme ușoare, parcă n-ar trebui să mă doară gambele în halul ăsta. Ușile sunt deschise și de afară vine un frig înțepător. Nu-i atât de frig afară, însă corpul meu obosit simte fiecare adiere de parcă ar fi crivățul siberian. Mă doare și spatele, iar zâmbetul mi-a înțepenit pe față tot așa cum mi-a înțepenit și coloana. Zâmbesc, mă bucur să văd mulți oameni. Numai de mi s-ar încălzi odată și mâinile astea în care țin telefonul și invitațiile.

Mai devreme cu câteva ore, mă uitam la încălzirea artiștilor. Alergare ușoară, stretching, câteva genuflexiuni, niște abdomene. Am obosit doar uitându-mă la ei și mi-am amintit cât de mult îmi lipsește mișcarea. N-am mai avut un antrenament serios de câteva luni bune, iar acum nici nu se poate pune problema de așa ceva, încă nici nu pot prea bine să cobor și să urc scări (din vară mă lupt cu o leziune la ligamentul încrucișat anterior). Fac exerciții pentru genunchi și cam aia e, pot doar să mă uit cu jind la cei care pot să-și folosească greutatea corpului în exercițiile pe care le fac.

Numai că nu mai pot să stau. Ritmul haotic de viață, lipsa somnului, munca prea multă și, mai ales, lipsa timpului pentru mine m-au adus la marginea unei prăpăstii. Nici anul ăsta n-a fost prea darnic în momente fericite, așa că am nevoie de sport, știu că o jumătate de oră pe zi pentru mine și corpul meu pot face minuni. Și pentru corp, și pentru minte.

Am găsit o aplicație care se numește Aaptiv (se găsește pentru iOS și Android), altfel decât toate celelalte pe care le-am încercat până acum: e complet auditivă. Adică ai în urechi tot timpul o voce care-ți spune ce să faci și te ghidează în fiecare moment. Pentru mine e perfectă, că nu mai trebuie să stau cu ochii pe un monitor. Am început cu programele de stretching, deocamdată n-am voie să mă forțez mai tare. Plus că sunt unele exerciții care mă ajută să-mi lucrez și genunchiul avariat, deci mă bucur și mai tare c-am găsit-o.

Pentru începătorii în alergări, cred că aplicația asta e perfectă, mai ales că primii kilometru nu-s deloc ușor de făcut, iar o voce în urechi care să te încurajeze e mai mult decât binevenită. Iar pentru toți ceilalți, secțiunea de pe blog e foarte faină, cu informații care mi-e îmi sunt de folos.

Hai să nu mai lăsăm lipsa de timp să fie o scuză că înțepenim din ce în ce mai tare. Iar eu promit să revin săptămâna viitoare cu noutăți despre cum am reușit (sau nu) să mă țin de stretching-ul meu zilnic.

Photo on Visualhunt.com

Tweet