Stage Dogs. Sau față în față cu sinele actorului
În timp ce blogul meu era căzut de-a latul pe altarul hosting-ului (moment în care, la o poveste, Eftimie mi-a sugerat să trec pe la biserică și să aprind niște lumânări: la vii, la morți și la servere), am decis că toate alea negre de mi se întâmplau în săptămâna aia vor fi duse cu stoicism și am mers la FEST FDR (Festivalul Dramaturgiei Românești), să văd niște teatru. Știți, când toate merg rău, pune un ruj roșu, niște tocuri, zâmbește și mergi la distracție; se aplică doar la femei, bărbații nu știu cum fac. În fine, iar divaghez și chiar intenționez să scriu un text serios, nu haotic (deși cred că deja nu mai e cazul să visez la asta).
Printre spectacole s-a aflat unul pe care, Doamne, aproape nu-mi vine să cred că am ajuns să-l văd deja (a avut premiera de curând): Stage Dogs, text de Florin Piersic Jr. (inspirat de “A life in the theatre” de David Mamet), cu Marcel Iureș și Florin Piersic Jr. Înainte să ziceți ceva despre Piersic Jr. cum că e acest Sergiu Nicolaescu al teatrului, dați-mi voie să zic următorul lucru: la cum joacă omul ăsta și la câte compromisuri în meserie n-a făcut (niciodată, cu nimeni, oricât de tentant ar fi fost), e o bucurie că joacă în regie proprie. Dacă n-ați mai văzut vreun spectacol de-ale lui în ultima vreme, vă recomand foarte tare. Orice, nu contează, el să joace, c-apoi înțelegeți de ce zic asta. (disclaimer: îl iubesc pe omul ăsta de nu mai pot, mi se pare că e printre puținii actori care ar putea să joace orice, de la comedie la dramă trecând prin toate registrele emoționale în câteva secunde)
Revenind, Stage Dogs e compus din mici scene pe care actorii le înțeleg foarte bine: repetițiile, discuțiile de după un spectacol bun sau rău, angoasele, bucuriile, tristețile, grandomaniile, bârfele, laudele și toate aceste lucruri mai mari sau mai mici care întregesc actorul. Un text adaptat la o realitate de culise la care noi, spectatorii, am putut să tragem cu ochiul în cele aproape două ore de spectacol.
Nu-i treaba mea să scriu recenzii, am mai zis. Ce m-a impresionat cu adevărat a fost (din nou) Florin Piersic Jr. Doar un foarte mare actor se poate pune la dispoziția (și în umbra) unui alt mare actor; doar un foarte mare actor e capabil să susțină și să sprijine jocul colegului de scenă. Iar Iureș a fost într-un mare fel, ba chiar uneori a dat senzația că nu joacă deloc, doar repetă niște chestii făcute și în viața reală, în culisele scenei – pe care actorii se simt adulați, judecați, iscodiți și complet vulnerabili. Și, în fine, doar un foarte mare actor poate să strălucească prin simplitate, așa cum Florin Piersic Jr. a făcut-o – sau o face în toate spectacolele în care joacă.
Stage Dogs se mai joacă la București, la Teatrul Act, pe 14-15 iunie și pe 27-28 iunie. Se joacă și la Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu, dar acolo e sold out de vreo două săptămâni.
Tweet
