Poveste

A fost odata ca niciodata o seara friguroasa de iarna. O seara in care Milky se pregatea sa plece intr-un birt, ca de obicei, cu prietenii, sa-si bea mintile. Stia ca se va intalni acolo cu o gramada de lume, si abia astepta sa plece.

A ajuns in birt, si-a luat de baut si a asteptat lumea sa se adune. Ceilalti n-au intaziat sa apara si, printre ei, era cineva nou. Cineva despre care Milky auzise si bune si rele. Dar cum Milky nu-si facea niciodata pareri in urma celor auzite de pe la altii, a asteptat sa cunoasca persoana si apoi sa-si dea cu parerea.

S-au cunoscut. In sfarsit. Era ca si cand se stiau de-o viata, impartaseau aceleasi stari, radeau la aceleasi glume, erau seriosi la aceleasi probleme. Au hotarat sa fie prieteni, incepand din seara aceea, pentru ca nu gasesti in fiecare zi oameni cu care sa fii pe aceeasi lungime de unda. Cei din jurul lor au inceput sa-i vada peste tot impreuna, erau un fel de Lolek si Bolek, razand unul de celalalt, razandu-i sortii care ii trecuse pe amandoi prin probleme mai mult sau mai putin grave, isi impartaseau cele mai ascunse secrete, se motivau unul pe celalalt.

Timpul a trecut, iar Milky si Bugsy deveneau tot mai apropiati, in ciuda problemelor lui Bugsy care apasau tot mai tare pe umerii lui. Devenise incrancenat, plin de ura, insa intotdeauna gasea intelegere la Milky, care sarea la orice ora din zi si din noapte pentru a-i fi alaturi. Problemele lui Bugsy erau importante, rezolvarea lor parea undeva ascunsa in negura viitorului si Milky, desi simtea exterm de multa impovarare, ii era alaturi, pentru ca, la inceputuri, ii promisese ca o sa-i tina intotdeauna mana, o sa-i ofere intotdeauna protectie.

Bugsy era pentru Milky un fel de salvare, omul care nu-i mai tolera betiile crunte, care ii explica si ii arata cat de bine e sa simti ce ti se intampla fara sa te ineci in alcool. Care avea o filosofie de viata straina pentru Milky, dar, oarecum sanatoasa si cu coloana vertebrala.

Dar pentru Bugsy, Milky era persoana cel mai usor de chinuit, pentru ca era exact sacul de box in care dadea atunci cand altii se purtau execrabil. Si niciodata nu-i pasa daca sufera sau nu. Iar Milky, usor, incet, aproape pe nesimtite, a inceput sa se indeparteze, pentru ca stia ca, la un moment dat, Bugsy o s-o dea atat de rau in bara incat n-o sa mai poata sa ierte, iar indepartarea se vroia a fi un fel de scut.

In ziua in care, in sfarsit, s-au certat, Milky stiuse ce avea sa se intample. Era un fel de sentiment pe care nu-l putea scoate din stomac. A pornit stupid, atat de stupid, de la o intrebare pusa pur si simplu de dragul conversatiei. Bugsy a explodat si Milky a hotarat ca nu mai stie si nu mai vrea sa tolereze. A cautat in ochii lui Bugsy o urma de regret, care sa-i arate ca mai are de ce sa pastreze prietenia asta. N-a gasit-o. Si a plecat, plangand dupa o prietenie frumoasa, dar simtind o mare usurare si stiind ca, de acum inainte, totul va fi minunat.

Poate, vreodata, isi va mai aduce aminte de Bugsy si va zambi. In mod sigur nu va regreta nimic din ce a facut.

Tweet