Femeile si aroganta
Articol publicat pe LaFeminin.info
De-a lungul prea-tulburatei mele vieti, mi-a fost dat sa intalnesc multe feluri de aroganta, existente in femininul inconjurator. Povestind aseara cu un prieten despre aroganta feminina, mi-am dat seama ca nu asta e problema, ci auto-suficienta aratata de unele femei, de obicei atunci cand vin in contact cu alte femei.
Cel mai mult sunt iritata de femeile care au citit in viata lor mai mult decat lectura obligatorie din scoala generala sau liceu si fac parada cu asta. De obicei, aceste femei au usoare complexari de ordin fizic si atunci incearca sa compenseze unele lipsuri pe care cred ca le au prin a-si arata superioritatea intelectuala. Ceea ce nu e neaparat un lucru rau, sustin din toata inima femeile inteligente, insa consider ca fac un lucru destept atunci cand nu-si etaleaza intelectul cam asa cum super-market-urile isi etaleaza gogosarii.
“Sunt desteapta si imi sunt suficienta” este greseala de gandire cea mai mare pe care o pot face femeile, caci ceea ce uita ele e ca nu traiesc in jungla si ca, de multe ori, un om diplomat si mai saracut la minte face fata cu succes unor provocari mai mult decat o face un om al carui intelect e clar superior, dar se poarta ca o cizma.
Pentru acest tip de femei, complimentele care se refera strict la partea fizica sunt percepute ca jigniri grave, menite sa diminueze importanta capacitatii intelectuale si eu nu inteleg de ce e atat de rau sa-ti accepti si feminitatea, odata cu inteligenta. Mai multe despre asta a scris Andreea, intr-un articol minunat.
Sa revenim la aroganta. Tipologia prezentata mai sus nu are in nici un fel legatura cu “aroganta pitipongeasca”, asta e menita doar sa ma faca sa rad si sa le compatimesc pe bietele fete; auto-suficienta asta despre care vorbesc se manifesta in momentele in care persoana se simte amenintata, oarecum, de o alta prezenta feminina care da semne de inteligenta. Reactia instinctiva e de a-si zburli blana si de a scoate ghearele, respectiv de a incerca sa monopolizeze conversatia cu cateva remarci taioase, pentru care se folosesc cuvinte pretentioase, scoase direct de la DEX-ul personal, dobandit prin atatea ore de lectura si auto-educatie.
Mie mi s-a intamplat de multe ori sa fiu privita circumspect de catre femeile inteligente pe care le-am intalnit. Sa fiu considerata superficiala de catre ele, pentru ca ma imbrac in fusta scurta si imi iau pantofi cu toc, dar si sa le observ uimirea cand realizeaza ca nu am doar niste picioare lungi (si frumoase). Cel mai rau este ca nu realizeaza ca o intalnire intre doua femei care gandesc mai departe de rujuri si haine de la Mango nu poate fi decat constructiva si benefica. In schimb, aleg sa se simta amenintate si sa se comporte ca atare. De aceea le vezi in general in compania barbatilor, fiind cea mai buna prietena sau acceptand relatii gen “fuck-buddy/body”, nestiind sa ceara mai mult, nici de la ele, nici de la cel de langa ele. Pacat.
Norocul meu este ca sunt un om tolerant si aleg sa ignor comportamentele de felul asta, oamenii pe care ii intalnesc sunt, de cele mai multe ori, interesanti si placuti, asa ca nu-mi bat capul cu prejudecatile altora. Culmea culmilor este ca, desi se declara sustinatoare ale femeilor cu intelect dezvoltat, totusi, prietenele femei lipsesc cu desavarsire.
Ma vad nevoita sa inchei cu o mica explicatie, nedorind sa jignesc in vreun fel pe cineva. Sa se inteleaga foarte clar ca eu nu am nimic impotriva femeilor care au ca prieteni doar barbatii sau a celor care aleg sa aiba relatii fara obligatii; am facut (si fac) parte si dintr-o tabara si din cealalta. Insa ma depaseste doar atitudinea unor reprezentante ale speciei noastre cand aleg sa se poarte ca niste caini de paza in momentul in care se simt amenintate ca o alta femeie ar putea sa le ia din stralucire. Ca no, or fi ele desteapte, dar mai au de lucrat la capitolul “incredere in sine”.
Tweet
