O poveste despre munca
Sambata seara, fiind in vizita la niste prieteni pe care nu ii mai vazusem de ceva vreme, am intrebat, in treacat despre o prietena comuna, despre care nu mai stiam mare lucru (desi, intr-o vreme, eram foarte bune prietene). Raspunsul a fost ceva de genul: “A, ne-am intalnit la ziua lu’ cutare, amu ii si nevasta de mare scula prin politie are o slujba de jurista la trustul X si nu ne mai baga prea mult in seama.”
Evident, asa cum ii sade bine romanului, ne-am apucat de disecat pe subiect. Cum o ajuns ea sa taie si sa spanzure pe acolo, cine o bagat-o in firma, cine o tinut-o ca sa se ridice si alte chestii de genul asta. Amu, fata aia, dupa cum am zis, mi-o fost apropiata acum cativa ani. Avea (si are) ea defectele ei, dar niciodata nu am considerat-o ca fiind o femeie proasta. Facultatea de drept a terminat-o cu o medie fulminanta, o stiam de studioasa asa ca nu m-am mirat cand si-a luat licenta cu 9 si ceva si, de asemenea, nu m-am mirat nici cand am auzit ca s-a angajat asistent al juristului din marele trust.
O vreme a stat asistenta, desi facea si munca sefului ei. Apoi, s-au prins aia din firma cum sta treaba si l-au catapultat pe ala, lasand-o pe ea in locul lui. Si da-i si munceste. Ca-s convinsa ca n-o tin aia doar asa, ca are par frumos. De cate ori am vorbit cu ea, rar ce-i drept, era ba la tribunal, ba la birou (la 8 seara), ba in delegatie pe nu stiu unde. Deci fata munceste.
Insa impresia generala este “a bagat-o ma-sa acolo, ca-i piloasa” sau “a avut noroc si au remarcat-o aia ca munceste”. Da, e adevarat, nu si-a gasit job-ul asta prn metode traditionale, insa faptul ca ajuns un om important in firma aia i se datoreaza ei si numai ei. Faptului ca a muncit, ca a invatat, ca a aratat ca poate.
E usor sa intri undeva cu pile. Mai greu e insa sa ramai acolo si sa incerci sa urci. Pentru ca nimeni nu te tine daca nu dai randament.
Tweet
Nu ştiu de ce lumea se ofuscă aşa de tare când aude de relaţii, pile şi alte cele. Până la urmă, dacă ai avea de ales între doi oameni cu competenţe similare, dar unul să fie cunoscutul tău (şi să ştii ce-i poate capul), iar celălalt un străin perfect, cu cine ai prefera să munceşti?
Aceeaşi chestie e şi cu afacerile.
Atâta timp cât vorbim de competenţe reale (şi nu de idioţi propulsaţi pe relaţia lui tăticu’), nu văd nicio problemă în asta.
În rest, câinii latră, caravana trece. 😀
hm, din pacate am cateva exemple de la mine din firma care au intrat pe pile, au ramas pe pile si vor ramane pe pile, sunt proaste gramada si nu isi fac treaba deloc.
Acuma bineinteles, sunt cazuri si cazuri
off topic: uita-te la “Paranormal activity” 😀 sa-mi zici daca iti place 😛 pup sis :*
Nu mai sunt pilelel ceau fost odata. Acum multe firme nu angajeaza decat prin recomandari, adica sa stii pe cine mai tragi de urechi, daca omul nu-si face treaba bine.
Oricum, cu pile, cu recomandari , cu ce vreti voi sau cu niciuna din astea, cei buni vor razbate.
Am o colega de liceu care de vreo 5 ani e cuplata cu un italian. Fata studioasa din cale-afara a ajuns in Corpul dimplomatic al Romaniei pe Balcani si castiga destul de bine. O alta fost colega de-a mea e ferm convinsa ca italianul a bagat-o in fata. Sincer nu cred asta nici picata cu ceara, dar m-am gandit ca, chiar daca ar fi fost asa, ce face fata aia si cat munceste pentru corpul ala dimplomatic… e uimitor. Io n-as putea nici macar batuta, bine, dar mie nu-mi place politica. 😀
Asa ca, dupa cum bine zici… ce importanta are daca ti-ai gasit o slujba prin pile daca stii ca locul ala il meriti pentru ca ai cunostintele necesare… Bine zice Nina, pilele nu mai sunt ce erau. Adica nu toate. 😀
@Maddame, stii si tu cum e romanul si capra vecinului; pana la urma o sa fim singurul popor care moare de invidie :))
@camytzi, cunosc si eu destui pilosi de astia, dar sunt tot mai putini;
@sis, probabil in seara asta 😉
@nina, amu io nu-s neaparat de acord cu trasul de urechi al persoanelor care au facut recomandarea; pana la urma decizia de a angaja persoana respectiva revine angajatorului. In ceea ce-i priveste pe cei buni, am avut o profa de romana in liceu care ne repeta sistematic: “daca esti foarte bun, nu te da nimeni la o parte”.
@Tomata, am si io o cunostinta de asta in Sibiu. Frumoasa, sclipitor de inteligenta (locul 1 pe la olimpiade nationale and shit) , s-a cuplat la o vreme cu unul dintre marii mahari ai Sibiului – si ala tanar, frumos si destept. Normal ca omul, avand mai multe relatii, i-a mijlocit intalnirea cu tot felul de oameni importanti si uite asa a ajuns sa se ocupe de afaceri mari. Dar a muncit pe branci pentru asta.