Femeia de 30 de ani
Adica eu. Sau de ce imi place sa am 30 de ani.
Imi place cum gandesc acum. Ca am invatat ca trebuie sa fiu calma atunci cand comunic cu cei dragi. La 20 de ani eram foarte irascibila, plus ca aveam tendinta de a incerca sa controlez tot ceea ce mi se intampla. Imi impuneam parerile pe motiv ca “asa vreau eu” si nu stiam sa imi argumentez teoriile. M-am indragostit si, odata cu asta, a inceput sa apara in viata mea notiunea de “compromis”, despre care nu stiam exact cum se mananca, insa o faceam instinctiv; am aflat, intre timp, ca exista diferenta intre compromis si compromitere. Ca, uneori cateodata, oricat de mult ar durea, trebuie sa spun stop si sa-mi ascult intuitia.
Imi place cum traiesc acum. Nu mai sunt obsedata de munca, nu-mi mai petrec zilele tragand ca nebuna, de una singura, la o caruta care oricum se misca. Am invatat ca trebuie sa ma bucur de viata, de soare, de dureri, de micile momente de fericire. Viata nu e facuta numai din munca si stress, iar momentele in care lesini din cauza muncii indelungate si a excesului de cofeina+taurina nu sunt cele mai placute. Stiu acum ca sanatatea e importanta, chiar daca mi-au trebuit cateva colapsuri de astea si putina ingrijorare cum ca sunt suspecta de cancer. Ca daca ma imbolnavesc rau, chiar nu mai are cine sa traga la caruta aia.
Imi place sa fiu propriul meu stapan, chiar daca sunt o familista convinsa. Am invatat sa ma bucur de singuratate, sa nu-mi fie teama de momentele mele cu mine si sa-mi inving teama de a nu ramane singura pe viata. Acum stiu ca a fi doar unul nu e atat de chinuitor, ca prietenii (aia adevarati) nu te lasa niciodata sa simti ca nu ai pe nimeni si ca familia pe care o ai e ceea ce ai primit si trebuie sa te bucuri de ea asa cum e.
Imi place cum simt. Iubesc cu o forta care, uneori, ma sperie, dar e minunat sa iubesti asa. Am invatat ca nu e o rusine sa plangi si sa arati ceea ce simti. Acum stiu sa pun in mangaieri toata pasiunea mea, sa ma bucur de mine si de corpul meu, sa-mi deschid mintea la lucruri noi. Ma folosesc la maxim de atuurile mele de femeie, zambesc matur si copilaresc, in acelasi timp si sunt constienta de puterea mea. Imi place maturitatea cu care imi analizez sentimentele si copilaria cu care ma las afectata de diversi nori sentimentali.
Da, acum am descoperit ca pot sa ma bucur de tot ce ma inconjoara, asa cum n-am facut-o la 20 de ani. Si nu mi-as da viata inapoi nici macar cu o zi 
asta inseamna sa fii matur.
ma bucur.
felicitari!
Loooolz.
D-na pisiiii, ca sa citez: SUNT O DOAMNA IN PLM!
RIM
Ps: a se intelege , persoana matura…??!! :))
E bine sa te simti bine in pielea ta la varsta reala. Multi regreatam anii ce-au trecut, ne facem griji pentru cei care vor veni si ne risipim prezentul, fara sa tinem cont de noi insine.
Deci nu sunt sigurul care se simte tanar si parca MAJOR la 30 de primaveri! JOIN THE CLUB and KEEP YOUR OPTIMISM, ca lumea prin jur nu prea mai stie sa fie POZITIVA! 😉
Vive la revolution, mon chere! Tare dor imi era de o postare din asta
Cunosc aceasta femeie…asa e si o prefer oricind uneia de 20…la 30 de ani stie sa fie femeie,stie ce sa dea si ce sa ceara,e stapina pe ea si pe sentimentele ei…o cunosc de ceva vreme si ma imbat de starea ei ,de taria ei si de gingasia ei…sint mindru de mine ca ma iubeste asa cum scrie mai sus…ar trebui ca toate femeile sa-si constientizeze aceasta stare iar noi sa facem totul ca sa meritam sa fim iubiti asa..pacat ca nu toti barbatii gindesc asa…lumea ar fi mai frumoasa
Ai uitat să spui că te cheamă Andreea Raicu şi joci într-un serial la Prima TV! 😆
Acuma trecând la chestii mai serioase, ai răbdare să ajungi la 41 de ani ca mine şi să vezi ce mişto e atunci!
go sis go sis go sis go sis!!!!
off topic: te-ai uitat la Paranormal activity? 😛
pup u :*
Acum 13 ani priveam in scarba “Podurile din Madison County”. De fapt am prins niste minute si i-am explicat “docta” lu’ cinefilu’ de tata-miu ca filmul este un rahat plictisitor. Doh, cum naiba sa intelegi ce “sufera” Eastwood si Streep cand ai numai 17-18 ani …
La 31 de ani poti spune ca ai trecut prin ceva rahat la viata ta, plus ca ai cam experimentat niste chestii “sontimentale” sa zic asa. Si nu doar sentimentale. Ai teoretic vreo 10 ani de munca (sau mai putini, dar completat numarul cu niste ani de studii), ai facut ceva prostii, ai invatat din ele.
Eu m-am comportat ca o cretina in relatiile anterioare si am ranit oameni care nu meritau asta, pentru ca nu puteam mai mult. Am invatat din greselile alea si din suferinta cauzata, am avut nopti nedormite din cauza profesiei, am mancat rahat din partea superiorilor, cand eram incepatoare, am incercat diverse si am realizat ce imi place si ce nu.
Sunt de acord deci ca acum incepe “viata” sa zic asa. Sunt intr-o relatie exceptionala cu cel mai misto om de pe pamant, pe care acum stiu sa il iubesc si sa il las sa ma iubeasca. Ma trezesc tot mai des gandindu-ma la o viata impreuna, incepe sa imi surada ideea unui dojo jr., m-am “linistit” profesional si am invatat sa ma bucur cu adevarat de viata.
Inca sunt o copila in multe aspecte, dar incep sa gandesc ca o femeie in alte cazuri. Si colac-peste-pupaza am re-vizionat filmul in cauza si l-am inteles. Pentru ca stiu ce inseamna sa nu prea iubesti, dar sa fie confortabila rutina, la fel cum stiu ce inseamna sa te topesti de dragul cuiva. 😀
Io n-am 30 de ani, da’ ce-are? Inteleg ce zici aici si ma bucur tare pentru tine. ca iti distrugeai sanatatea, pentru ce? sa aiba altii mai multi bani si tu sa tragi ca sluga… macar daca lucrai pentru tine, sa iti intre tie banii in buzunar.
Cat despre singuratate… io iti doresc sa nu fii singura, decat atunci cand simti nevoia. pentru ca stiu si eu ce greu e sa fii singur cand vrei sa plangi pe-un umar si telefoanele la care suni sunt inchise.
Plus ca poti sa iesi oricand afara, fara sa le ceri voie parintilor. Zic si eu…
Felicitari pentru articol si pentru atitudine. >:D<
Ar trebui sa-l vada cat mai multe tipe de 2x ani. De fapt, se aplica la ambele sexe. Trebuie sa stii sa-ti traiesti viata si sa te bucuri de ea.
O singura chestie am de carcotit: inlocuieste “ca, cateodata” cu “ca, uneori”, ca suna urat asa.
Un grup de experti de la Technical University of Massachusetts a descoperit ca Nebuloasa are cei mai feminini craci din blogosfera. Si si cei mai tineri, de asemenea.
Exact de asta ma inteleg mai bine cu femeile de 30+ ani decat cu pustoaice de 20+.
Bravo!
Ei bine, eu sunt in urma ta cu 10 ani, dar nu vreau sa traiesc pe fast forward. Imi place foarte mult perioada asta si vreau s-o traiesc asa cum e ea sau cum o vad eu: roza
la 30 de ani incepe sa ticaie ceasul biologic. si nu (mai) face tic-tic-tic, am impresia ca incepe sa faca BUM-BUM-BUM. avantaj noi
@Zany, eram matura si la 20 de ani, dar altfel
@Raoul, a se intelege..ce vrei tu, ca oricum intelegi numai ce vrei :))
@Liviu, adevarul e ca nu simt (fizic) ca am 30 de ani, insa maturitatea emotionala spune ca am fiecare zi din anii astia;
@artistu, din pacate, da, tot mai mult ne pierdem pe drum…
@Dan Lee, am uitat, asa-i? :))
@sis, inca nu
@Dojo, e important sa ne acceptam experientele si sa nu traim cu regretel n-am regretat nimic din tot ce am facut si cred ca ar trebui sa incepem sa fim mai egoisti si sa ne bucuram de noi;
@Tomata, pana la urma nu despre varsta e vorba, ci despre aceeptarea conditiei noastre; suntem supusi greselilor, dar nu e totul pierdut atata timp cat recunoastem asta si invatam din tot ceea ce facem;
@boghi, asta e cel mai misto lucru :))
@Catalin, multumesc pentru “carcoteala”, intotdeauna e binevenita;
@Groparu, a va… cat esti de gentalmen, tu!
@Andri Rinea, eh, si fetele de 20+ au farmecul lor
@Elena Ciric, nici eu n-am trait pe fast forward, insa abia acum mi-am dat seama cate am pierdut doar din cauza ambitiei de a reusi; sunt multe de spus si poate ca ar trebui sa scriu inca cel putin 10 articole pe subiect; bucura-te cat mai mult!
@canadianu’, bine ai venit; eu inca nu-mi simt ceasul asta biologic, oricum, in ziua de azi s-a dat putin inapoi asa ca avem mai mult timp pentru toate. Sau?
e bine ca nu-l simti.
ai dreptate cand zici ca ar trebui sa fim mai egoisti si cel mai important e sa nu ne para rau de lucrurile trecute. BUT, daca azi nu ne pare rau, maine tot nu, dar poimaine da ? 😛 si din pacate ceasul biologic NU se da niciodata inapoi
Majoritatea femeilor cred că păţesc aşa cel puţin din afara genului aşa este, şi pentru bărbaţi apar schimbări în jurul a 30 ani cred că genul îşi face prezenţa din ce în ce mai mult spre 40 de ani !
Unul din cele mai frumoase si responsabile posturi…placut sa vezi ca mai exista si oameni normali, constienti si curajosi.
@canadianu’, evident ca sunt si lucruri pe care le regretam, pe care, poate, le-am face altfel; ideea e ca nu trebui sa ne agatam de ele si sa ajungem sa ne linistim fara sa ne mai uitam in urma. Cat despre ceasul biologic, e atat de mult de spus despre asta, incat nu cred ca imi ajunge un simplu comentariu. Cred ca depinde de fiecare dintre noi cat de tare il auzim, iar eu nu vreau sa ajung o disperata careia ii suna alarma in fiecare saptamana :))
@yiedyie, numai tu ingelegi ce ai vrut sa zici, de fapt;
@The Wolfman, multumesc. Daca a ma accepta pe mine inseamna un act de curaj, atunci ai dreptate
Imi place ca esti propria ta stapana si esti familista convinsa in acelasi timp, asa cum sunt si eu semi-foodie si full-feminist, cred ca la 30 de ani iti dai seama ca poti fii plina de contraste si, in acelasti timp, te simti foarte bine in pielea ta.
Imi place la nebunie etapa asta pre-30 soul-searching – ca ii implinesc in ianuarie – si chiar daca as aduce ceva imbunatatiri vietii mele, acum stiu care sunt micile probleme si stiu si cum sa ma ocup de ele
O viata echilibrata si de acum inainte!