Oare chiar trebuie sa blamam batranii?
|Imi aduc aminte de cateva articole de pe bloguri care cam injurau aceasta parte a societatii romanesti. Ca batranii is nesimtiti, ca se asteapta sa le fie cedat locul in tramvai, ca prea comenteaza la orice chestie, ca sunt rai etc.
Azi am vazut un batran urcandu-se in tramvai. Abia mergea. S-a chinuit putin la scari, avea vreo doua sacose in mana, banuiesc ca a fost la piata. Si-a pus sacosele pe un scaun si, cand tramvaiul a luat-o din loc, s-a dezechilibrat putin, statea in picioare pentru ca isi cauta cartela de calatorie. Aproape a cazut, dar s-a prins la timp de bara scaunului. Apoi s-a uitat in jur, aproape rusina ca nu mai are mobilitatea si stabilitatea de pe vremuri. S-a pus, incet, pe scaun si a pus capul in pamant.
Mi-am adus aminte de bunicii mei din partea tatalui. Amandoi au murit acum multi ani, dar, daca ar fi trait, ar fi avut amaraciunea aia care ii caracterizeaza pe batranii zilelor noastre. Au trecut prin anii cei mai grei ai comunismului si prin colectivizarea impusa. Si-au pierdut casele, dar au intrat in chirie la stat. Poate ca bunica-mea ar fi avut acum, si ea, o pensie de 50 de lei. Sau poate 100. Oricum, prea putin ca sa-i ajunga de medicamente, mancare, intretinere si alte cele.
Batranii zilelor de azi sunt chinuiti. Nu numai din lipsa banilor, ci din cauza singuratatii. Copiii lor se chinuie prea mult sa aiba un trai decent. Lucreaza de dimineata pana seara si nici macar timp de o vorba nu mai au. Daca sunt niste batrani norocosi, copiii sau nepotii mai vin o data pe luna, cu cate ceva de mancare sau cu niste bani de medicamente. Cei mai multi, insa, n-au norocul asta si trebuie sa se descurce singuri.
Poate daca in ziua de azi eram batrana, si as fi prins tristeturile astea de vremuri, as fi avut aceeasi amaraciune si rautate.
Tweet
Nebu dragă, să nu încurcăm borcanele… :))
Acu nu ştiu în general, sincer, dar eu am ce am cu ANUMIŢI bătrâni. Cred ca fiecare din noi e apt să filtreze oamenii, măcar până la un anumit nivel. Sunt bătrâni care nu aşteaptă nimic, dar impun respect prin atitudine. Sunt alţii care probabil aşteaptă să fie trataţi cu solemnitate doar din cauză că au evoluat în numărul de ani. Şi când nu o obţin “by default”, se manifestă violent (nu neapărat fizic).
Nu cred că respectul pentru vârstă trebuie acordat chiar gratis. O persoană care ajunge la o anumită vârstă şi are o atitudine de căcat, în ochii mei va fi una care a avut toată viaţa sub auspiciul acelei atitudini.
Omul descris de tine… well… nu pică deloc în categoria “de blamat”. Deloc, chiar! Pică în categoria aia cu “săracu”…
@clawd : te gandesti la tantile trecute de o anumita varsta care ocupa 2 locuri pentru ca poseta trebuie sa stea in propriul scaun?
Sau la alea care fac scandal ca nu se ridice nimeni sa le cedeze scaunul, desi merg o singura statie pana la piata, iar ceilalti poate,doar poate, vin obositi dupa X ore de lucru?
Nu zic, nu poti pune pe toata lumea in aceeasi oala, dar asa cum nu e o scuza ca iti bati copii faptul ca ai fost batut cand erai mic, nu e o scuza nici sa fi rautacios cu altii doar pentru ca tu te simti mizerabil.
@claw, crinutza, exact la oamenii aia ma refer. Sunt inraiti, de viata si de tot ceea ce au trait. Poate nu ar trebui sa ii judecam atat de aspru. Faptul ca eu sunt foarte obosita nu ma impiedica sa cedez locul, la anii mei pot sa stau o jumatate de ora in picioare, oricat de obosita as fi.
Eu cred ca nu ii putem intelege, de fapt. Asa ca, putem doar sa ii toleram, pana la urma nu e chiar atat de greu.
Nebu, batranii nostri asteapta sa moara. Batranii altora merg prin croaziere, ard gazul pe terase, alearga si fac sport. Au toti dintii in gura, haine de firma si pensii relativ decente incat sa nu moara de foame. Situatia batranilor nostri spune multe despre noi ca popor
Ma, pentru unii vad ca e prea mult sa-i suporte pe batranii care se plimba toata ziua in mijloacele de transport in comun. E prea greu sa-i suporte pe oamenii astia care si asa sunt vai de capul lor. Lasa-i frate sa se plimbe ! Ce altceva mai pot face ? Nu au dreptul asta ? Sau n-ar trebui sa lasam de la noi, sa avem un pic de omenie ?
Am scris si eu un articol pe tema asta, dar ironic. L-am numit ,,Bestia de autobuz”. Bineinteles, au fost o gramada care au inteles invers, ca imi bat joc de batrani, ca sunt intr-adevar niste bestii. Credeau ca imi dau dreptate.
Alo, ganditi un pic inainte sa scrieti. Munciti voi o viata pentru ridicarea socialismului pe noi culmi nebanuite si apoi supravietuiti la batranete, cand va manca bolile, din 400-600 de lei pensie, intr-o societate care asteapta de la voi un singur lucru, sa muriti dracului mai repede pentru ca nu va mai poate sustine “sistemul”…
Si hai sa o mai zicem si pe asta: cata mizerie trebuie sa inghita un om in viata ca sa se blazeze si sa fie asa cum zice Clawd? Tu cati ani ai fi optimist? Cand ai ajuns batran si singur, cand nimeni nu-ti mai da o sansa si mai ales, cand nu te mai poti intretine singur (!), cat crezi ca iti ia ca sa te dezumanizezi si sa te transformi intr-un om invins si fara speranta?
Eu aveam un profund respect pentru batranii aceia care au invins tot in viata, foametea, lagarele, razboiul, comunismul si toata mizeria, ca la 80 de ani sa mai poata zambi si oferi pilde de viata, dar acei batrani s-au cam dus si sa nu uitam ca ei nu au avut copiii de care zice Nebu si nepoti care prefera calculatorul in locul bunicilor, batranii de azi sunt singuri, bolnavi si saraci, un fel de clasa sociala pe care nu o mai vrea nimeni si pentru care nici un guvern nu e in stare sa isi asume nimic, e penibil.
Nebu, felicitari pt articol
@nebu: cazul pe care l-ai descris tu e unul foarte trist, dar nu la el m-am referit eu.
@toti: eu cred ca nu vorbim de aceiasi batrani. De obicei oamenii care au trecut prin multe nenorociri in viata nu sunt aceiasi cu cei care fac scandal in tramvai. De obicei fac scandal aia cu pensii mai maricele, nu aia care abia traiesc. Si nu toti devin inraiti din cauza vietii. Si eu am bunici care traiesc si amandoua, desi au avut vieti diferite si uneori ma ingrozesc de amintirile pe care le au (si una din ele are pensie de aprox 300 de lei) ,sunt painea lui Dumnezeu si inca foarte active si sociabile amandoua.
Ii inteleg si ii compatimesc pe care au ajuns in situatii triste, dar asta nu le scuza unora modul de a se comporta cu ceilalti. Pentru ca nu noi suntem de vina pentru ce li s-a intamplat lor.
@dojo : bunica-mea de aici din oras ingrijeste gradina din fata blocului si merge o data la cateva zile pana la Realul din Aradului pe jos, doar sa ia o paine sau ceva maruntis, pentru ca asa ii place ei si face miscare. Nu asteapta deloc sa moara si eu sper sa o mai am inca multi ani de acum inainte. Ah, si are diabet (face insulina) si Alzheimer. Dar se incapataneaza sa nu se dea batuta. Si asta dupa o viata in care a muncit pe rupte.
Chiar tu ai spus cele doua cuvinte cheie: amaraciune si rautate.
Amaraciune au cei care au stat drept pe timpul prigoanei stalinisto securiste din anii 50 si acum vad aceeasi prigoana – tot securista sa fie clar pentru toti. Aceasta este amaraciunea cea mai mare.
De cei care sunt rai, inraiti, nu spun nimic. Pentru ca nimic nu scuza rautatea, lipsa bunui simt, a bunei cuviinte si a normelor elementare de educatie. Eu spun ca cei rai ar trebui sa multumeasca ca rautatea lor nu e rasplatita asa cum merita, fie ca sunt tineri fie ca sunt batrani. Da, rautatea nu poate sa gaseasca o scuza in varsta inaintata.
Daca am “valorifica” experienta acestei paturi sociale, viitorul ar fi pus pe bazele solide ale experientei.
Sunt mai multe feluri de oameni batrani. Sunt si batrani care intr-adevar au o viata foarte trista, dar sunt si batrani care o duc bine si mai sunt si al dracului.
Mi-e mila de toti, ca traiesc in vremuri grele si pentru ei era mai bine pe vremea lu ceasca….
Nu are rost să împărțim pensionarii pe categorii… cei de treabă și cei enervanți din tramvai șamd — sunt tot oameni, iar oamenii sunt de toate felurile.
Problema e că la bătrânețe societatea ar trebui să îți ofere o anumită protecție și să te poți bucura de respect. Ambele noțiuni sunt o iluzie în România.
@Sirg Ba, cu părere de rău, trebuie categorisit. Un bătrân care (ca să rezum ce-ai enumerat tu) a trecut prin toate, are o anume demnitate, care se citeşte dincolo de necazurile şi eventualele lacrimi ce-şi lasă amprenta pe chip. Eu cu ăia care au fost obişnuiţi cu puf gratis am ce am. Gen, cum or să fie unii cocălari peste 40 de ani. După cum ziceam. Se simte…
@Sirg: aici vedem lucrurile in mod diferit. Nu in orice conditii ar trebui sa iti ofere societatea protectie si respect la batranete. Unui om care a trait ca un parazit pe spinarea parintilor/sotiei/sotului/altora toata viata, de ce ar trebui sa i se asigure asta? Atunci ce sens ar mai avea sa muncim cu totii, daca ar exista si varianta asta?
oare noi nu vom imbatani??? kiar trebuie sa ne batem joc de semenii nostri in etate?? rusine
@health. Ai nimerit FIX ca nuca în perete. Citeşte din nou comentariile, de data asta complet, şi de data asta, te rog, încearcă să şi înţelegi ce s-a scris acolo.
În caz că-ţi susţii părerea cu “ruşine”, să fii sănătos cu ea. NU voi respecta (bine, nu ştiu de unde ai scos-o tu pe aia cu bătutul joc. Chiar nu am idee) niciodată un om care toată viaţa a trăit ca un parazit – vorba Crinutzei – şi, printr-un ghinion, pierde tot la un moment dat. Ştii? Gen Cocoană, ăla cu Ferrari-ul de o omorât un om acu 2 ani şi ceva, şi încă umblă liber, la volanul altei maşini asemănătoare. ŞI EL va îmbătrâni. Respectă-l tu pe ăla. Mulţumesc!
@clawd, io cred ca Health e un troll :))
Heh… Fac pariu, oricum, că nu e singurul care-i de părerea aia… 😛 :))