Din Romania – ziua 2

A trecut si ziua a doua. Muuuuult mai incarcata decat cea de ieri, am inceput sa simt din nou adrenalina pe care am simtit-o si anul trecut, in prima calatorie prin Romania. Atunci am avut cod rosu de furtuna, acum am avut drumuri forestiere inghetate. Aproape la fel ca feeling, cu diferenta (mare, de altfel) ca azi a fost un soare cum nu cred ca am mai vazut vreodata intr-o zi de martie.

Dimineata ne-am trezit la statiunea Secu, iar echipajul nostru, impreuna cu cel al lui Bobby, a plecat spre Valiug-Crivaia-Garana-Brebu-Slatina Timis-Herculane-Valea Cernei-Ponoarele-Baia de Arama si oprire finala Hunedoara. Valiugul il mai vazusem cu cateva ocazii, dar niciodata iarna. Lacul arata superb, asa inghetat bocna cum era, iar colegii de drum s-au amuzat copios cu semnele puse pe copacii de la Casa Baraj. Apoi am plecat spre Herculane, pe traseul Garana-Brebu-Slatina Timis.

Cred ca asta a fost cel mai plin de adrenalina drum pe care l-am parcurs in viata mea. Din fericire pentru mine (si pentru altii), am fost pasager si m-am bucurat/amuzat/speriat de tot drumul de pe bancheta din spate. Fiind un drum forestier, evident ca nu era nici urma de asfalt, ba chiar am dat de niste gropi monumentale, ce mai, off road in toata regula. Am si avut norocul sa fiu in masina condusa de Doru, care face drumuri de felul asta aproape in fiecare weekend, deci n-am avut nici un moment in care sa simt ca n-as fi in siguranta, desi recunosc ca m-am simtit usurata cand am dat de asfalt. Recomand drumul doar daca il parcurgeti cu o masina echipata pentru off road, adica un 4 x 4; merita, parol.

Am ajuns in Herculane si ne-am intristat, din nou, de pustietatea acestei statiuni si de felul in care e lasata sa moara. Cativa oameni pe strazi, cladiri intregi, superbe, aproape in ruine, hotelurile comuniste inaltate maiestuos in centrul orasului si imprejurimi care iti taie rasuflarea, asta e Herculane acum. Si e atat de trist sa vezi ca nu se investeste absolut deloc in locul asta care ar putea fi o mina de aur pentru turismul romanesc.

Apoi am luat-o pe Valea Cernei, inspre Baia de Arama. A fost prima oara cand am calatorit pe acolo si ma gandeam ca as vrea sa fotografiez tot drumul. Apoi mi-am dat seama ca nici cel mai bun fotograf din lume nu ar putea reda frumusetea locului si ca este absolut musai sa mergeti pe acolo. E splendid, iar soarele de azi a invaluit si incalzit muntii si ne-a bucurat ochii intr-un fel in care nu credeam ca o sa se intample, mai ales ca s-au dat tot felul de avertizari meteo in care se spunea ca vom da de ninsori cumplite in toata tara. Ma bucur nespus ca meteorologii s-au inselat.

Urmatoarea oprire a fost la Ponoarele, mai exact la campurile de lapiezuri de acolo; zona e de o frumusete unica, lapiezurile reprezentand niste forme carstice deosebite pe care apa le-a incrustat in calcare. Noi n-am reusit sa le si vedem pentru ca erau ascunse sub zapada de jmatate de metru. Dar, la fel ca si in celelalte locuri, trebuie vazut ca sa fie inteles.

Ziua de vizitat minunile Romaniei s-a incheiat cu Podul lui Dumnezeu, singurul pod natural circulabil cu masina, format din calcar, si pestera aferenta, in care am vazut, in premiera, cum arata stalagmitele de gheata. In entusiasmul meu, am vrut sa merg pana in fundul pesterii si evident ca am tras o tranta pe gheata aflata pe margini, invizibila de altfel.

Natura e atat de imprevizibila. Daca in prima calatorie ne-a dat urgii, rauri involburate si iesite din matca si cerul rupt din care curge o perdea de ploaie, azi ne-a aratat cat de frumos poate sa lucreze si cum poate sa iti taie respiratia cu o raza de soare care bate pe un munte inzapezit pe jumatate. Imi pare atat de rau ca nu pot sa redau tot ce vad, pentru ca imi este imposibil, cuvintele nu sunt suficiente si nici inspiratia mea nu e atat de mare.

Ne citim din nou maine, cu alte povesti frumoase din Romania mea. Mai multe poze gasiti pe Facebook si pentru cei fara cont acolo, pe Picassa.

Redescopera Romania 2011 este un proiect Petrom, impreuna cu BCR, Dacia,Romtelecom, Paralela 45 si Muzeul National al Taranului Roman.

Tweet