Dupa un an de joaca

Fix atat a trecut de cand am inceput eu sa ma joc pe Social Media cu conturile de companie, incercand sa imi dau seama cu ce se mananca asta, la un nivel profesionist. Iar dupa un an am ajuns sa imi dau seama ca stiu mult mai putine decat atunci cand am inceput, desi am invatat tot mai multe. Iar acum o sa incerc sa analizez activitatea fiecarei companii cu care am lucrat si sa scot in evidenta greselile, poate-poate mai invata si altii.

Primul brand cu care am lucrat a fost un club cunoscut in Timisoara, franciza a unuia din Bucuresti, dar care nu se mula deloc pe specificul fratelui mai mare din capitala. Nu aveau acelasi target, poate si din cauza ca in Timisoara ponderea oamenilor cu bani multi e mult mai mica decat la Bucuresti. Misiunea parea simpla: promovam terasa, activitatile de pe terasa, bucataria si spectacolele. Unde am gresit:

– am creat un cont de Twitter de pe care nu aveam ce sa comunicam, in afara de program si cateva spectacole;
– nu ne-am asigurat (eu si partenera mea) ca vom avea suport din partea angajatilor clubului, cu care trebuia sa dezvoltam partea de PR si comunicare;
– nu am comunicat unitar si nu ne-am “sincronizat” comunicatele de presa cu cele de pe Facebook si Twitter;
– am incercat sa ne folosim de brandul personal pentru a promova un club care nu era pe specificul personalitatii noastre – de aici a rezultat credibilitate zero.

Ne-am dat seama repede de greselile facute, am remediat din ele, dar contractul s-a incheiat, iar noi am realizat ca nu putem comunica ceva in ce nu credem foarte tare, desi dupa ce am tras linie am realizat ca scopul a fost atins: cel putin 3/4 din terasa ocupata in fiecare seara.

Apoi a urmat, pentru mine, BC Timisoara, un proiect pe care l-am acceptat din curiozitate si din dragoste pentru sport, toata munca mea aici fiind pro bono. Desi initial am facut parte dintr-o echipa de 5 oameni, la scurt timp dupa inceperea sezonului am ramas sa ma ocup singura de un proiect mult prea mare pentru posibilitatile mele. Insa, pentru ca eu cred foarte mult in ceea ce fac la echipa asta si pentru ca feedback-ul a fost pozitiv, am ales sa raman si sper sa fac acelasi lucru, la alt nivel, incepand din sezonul urmator. Unde am gresit:

– la fel, cont de Twitter de pe care nu am ce sa comunic, cel putin nu acum, cand nu exista site si nu avem un nucleu stabilit pentru ce inseamna munca de promovare a clubului;
– am prezentat conducerii clubului un plan de promovare bazat pe rezultate competitionale si nu am luat in vedere faptul ca in sport exista marea probabilitate sa si pierzi, nu doar sa castigi;
– nu am avut deloc in vedere faptul ca in conducerea clubului sunt oameni care nu inteleg exact natura muncii mele si am omis (o vreme) raportarea de presa, atat de necesara in stabilirea rezultatelor;
– nu am avut o frecventa constanta a comunicatelor catre presa;
– am fost prea putin focusata pe vizual si pe comunicarea partii umane a unui club de baschet;
– am lasat ca activitatea mea sa se confunde cu cea a unui birou de presa.

Si or mai fi, astea-mi vin acum in cap. Nu, nu cred ca e o greseala ca mi-am implicat brandul personal in asta. Baschetul e un sport pe care Nebuloasa il sustine din toata inima si stiu ca sunt unii oameni care se simt agasati de tweeturile mele despre baschetul din Romania, dar, indiferent de viitorul meu la acest club, o sa continui promovarea, pentru ca eu cred ca merita.

Fiecare companie are specificul ei si nu cred ca cineva ar trebui sa accepte un contract doar pentru ca se iau bani multi. Brandul personal nu asigura succesul brandului de campanie comunicat si, de cele mai multe ori, nu se intampla decat sa scazi valoarea personala, odata cu promovarea a ceva care nu se potriveste personei create in online.

Tweet