Oamenii din spatele brandurilor – #TimisoaraNoastra

Ma uit de ieri la o pagina goala de WordPress si ma intreb ce as putea sa scriu si sa nu fiu subiectiva, pentru ca eu stiu un lucru sigur: un organizator nu se lauda niciodata cu succesul evenimentului facut si nici nu se lasa dus de valul entuziasmului participantilor.

Ei, cu #Timisoaranoastra lucrurile stau putin altfel, pentru ca nu e un eveniment pur si simplu, e o actiune care a venit din sufletele noastre (al meu si al Cristinei), iar bucuria pe care eu o simt cand vad ceea ce transmit participantii e imensa. Iar eu vreau sa va povestesc despre cei care au facut in asa fel incat toata lumea sa se simta bine cu toata lumea, sa invatam impreuna, sa radem impreuna si sa putem apoi spune povestea Timisoarei, asa cum a inteles-o fiecare dintre noi.

Nu se putea intampla nimic fara oamenii din Timisoara, fara acei peste 20 de timisoreni (adoptati sau nu) care au fost prezenti la ora 9 in fata Catedralei si care au venit sa invete lucruri noi despre orasul lor in ciuda ploii reci si datatoare de somnolenta. Si daca la ora 9 eram vreo 25 din Timisoara, pe la ora 11.30 numaram aproape 40 de timisoreni cu zambete largi pe moaca. Si nu am cum sa descriu sentimentul pe care l-am incercat de fiecare data cand mai aparea cate un om dornic de cunoastere. Iar oamenii care au batut drumurile tarii si asa proaste, pentru a ajunge la noi, au fost de un pozitivism incredibil, in ciuda vremii care parea ca ne va strica toate planurile.

Dan Caramidariu este o poveste de om. Inca de la prima editie s-a declarat absolut incantat de initiativa noastra si a promis ca ne sprijina din tot sufletul. Ceea ce a si facut. Putin stiu ca Dan este unul dintre oamenii care fac presiuni la primaria orasului pentru renovarea cladirilor istorice si pentru a schimba fata orasului. E un fel de “activist” al Timisoarei, dar sunt convinsa ca toata lumea a simtit asta. El este la fel de organizator, pentru ca partea cu turul ii apartine in exclusivitate. El a avut ideea cu vizitarea Muzeului Revolutiei (pentru ca oamenii nu trebuie de unde s-a pornit si ce s-a intampla, de fapt), de la el a pornit ideea de a vorbi despre spiritul Timisoarei. Ma inclin si ii multumesc.

Inca de la prima editie Emil Cristescu a fost primul care a zis “contati pe mine” atunci cand l-am intrebat daca vrea sa ne sustina in demersul nostru de a arata internautilor ca Timisoara e un loc in care poti sa vii si sa te simti bine. Si n-am stat ore in sir pentru negocieri, a spus doar atat: “Trimite-mi un mail in care sa-mi scrii tot ceea ce aveti nevoie. Dar tot, nu uita nimic.” Asa am facut, si la prima editie si la a doua. Iar locul minunat pe care ni l-a oferit pentru oaspetii nostri din tara a fost perfect: o casa la marginea Timisului, la Sag, un loc in care sa nu se simta nimeni musafir, ci acasa, in care sa putem sa stam la o poveste, la o cantare, la o mima, la un joc de carti. Toti, impreuna.

Cei de la Lucas ne-au fost prima oara parteneri la aceasta editie. Stiam ca sunt foarte multi cei care apreciaza sandwich-urile naturale si deosebit de gustoase facute acolo si, desi initial le spusesem ca avem nevoie de vreo 40 de sanwich-uri, au fost mai mult decat bucurosi cand le-am spus ca, de fapt, avem nevoie de o cantitate dubla. La vremea la care s-a servit pranzul am fost 68 de oameni in parcul Regina Maria, participanti la tur.

Porsche Timisoara – Skoda din Ghiroda ne sprijina de atata timp incat am senzatia ca si ei fac parte din echipa noastra, pentru ca niciun eveniment organizat de noi nu a fost posibil fara ei. Carmen Danescu si Dan Dulgheru sunt oamenii din spatele brandului care intreaba doar “cand?”, avand o incredere aproape orbeasca in noi, ceea ce ne obliga si mai mult la a nu-i dezamagi. Skoda Octavia si Skoda Fabia au facut vreo 700 de kilometri in weekendul in care a trecut, transportand oameni de la si inspre Sag, bauturile si mancarea necesare pentru ca toata lumea sa se simta bine.

Mareea, agentia de turism, a fost surpriza noastra, pentru ca Aurel Murariu, omul care se ocupa de marketingul lor, a fost atat de entuziasmat de proiectul nostru inca s-a oferit sa ne ajute si sa ne transporte oaspetii de la Bucuresti. Adica a venit el singur in intampinarea noastra, iar noi am mai taiat o cheltuiala din bugetul nostru si asa destul de subtirel.

Pentru seara de sambata am stiut ca nimeni nu va mai avea rabdare sa astepte sa se faca mancare la cabana, asa cum a fost in ziua precedenta. Si pentru ca invitatii nostri trebuiau rasfatati cu mancare care sa-i energizeze, l-am contactat pe Alex Albu, care, impreuna cu Food Crew, ne-a mijlocit parteneriatul cu Pizza Rustica. Din fericire pentru noi, cei de la Rustica au trimis suficienta pizza astfel incat si timisorenii prezenti la party sa se bucure de o mancare buna inainte de cantarea la chitara.

Primaria Timisoarei a aflat de proiectul nostru cu vreo doua saptamani inainte sa se intample si asta pentru ca am cert un tramvai separat, pentru a-i duce pe plimbareti dintr-o parte in alta a orasului. Un tramvai normal, fara pretentii, doar ca sa ne fie mijloc de transport. Nu puteam merge cu transportul public pentru ca banuiam ca vom fi multi si am fi deranjat oamenii care circulau cu treaba prin oras. Doamna Carmen Doda, de la primarie, a venit cu ideea tramvaiului vechi, de la 1872, careia vreau sa ii multumesc tare mult. Iar pentru ca trebuia sa simtim ca primaria ne sprijina cu adevarat, a venit sa se plimbe cu noi si viceprimarul Adi Orza, un om in care spiritul Timisoarei e mai pregnant decat la altii care ne conduc.

Despre Raul nu va zic mai mult decat ca daca nu era el, noua ne-ar fi fost mult mai greu. A dat de baut (celelalte chestii, in afara de beri, el le-a adus, ca un trabuc bun nu merge fara o bautura buna), a fost acolo unde era nevoie, s-a plimbat dupa noi in ziua de sambata cu apa si mancare

Pe cei de la Bere Timisoreana i-am lasat la urma intentionat. Ca daca nu erau ei, nici turul n-ar fi fost. Andrei Bucur a fost cel mai entuziast om de marketing pe care l-am intalnit la o companie, vreodata. A incercat sa gaseasca cea mai buna solutie pentru a ne deveni parteneri, ca nu e usor sa intri intr-un proiect la multe luni dupa ce bugetele au fost alocate. S-a invartit, s-a sucit si a reusit sa faca totul pentru ca noua, tuturor, sa ne fie bine. Am vrut sa intram in fabrica Timisoreana, dar au fost doua probleme majore. Prima dintre ele, cea mai importanta, a fost faptul ca…eram prea multi pentru a putea intra la linia de productie. Cladirile sunt mici, iar 70 de oameni nu ar fi putut intra in niciuna dintre sectii. Urma sa mergem sa vedem cladirile pe afara, dar timpul era deja mult prea scurt si eu (singura) am hotarat ca e mai bine sa ne tragem sufletul la berea pregatita de ei si apoi sa ne indreptam spre tramvaiul care ne astepta in statie si care, daca ne astepta prea mult, risca sa blocheze toata circulatia. A fost singura decizie pe care o puteam lua in acel moment si care a fost menita sa asigure bunul mers al excursiei fara incidente.

Va multumesc tuturor ca faceti ca povestea Timisoarei sa mearga mai departe.

Tweet