Disciplina unui freelancer
|De cand ma stiu mi-a placut sa dorm. Mult. Mai ales daca stateam noaptea tarziu pe la vreun chef (in tinerete) sau, pur si simplu, uitandu-ma la filme pana se crapa de ziua. Clar, dimineata nu ma puteam trezi. Deloc. Puteai sa tragi de mine in disperare, sa ma suni, eram pe ignore complet.
Cel mai trist era atunci cand, dupa un weekend mai zbuciumat, trebuia sa ma trezesc luni dimineata sa merg la birou. Eram ursuza si morocanoasa, pentru ca eu voiam sa dorm! De munca nici nu putea fi vorba in primele doua ore, pana nu beam 3 cafele. Apoi imi intram in ritm si aia era, saptamana trecea lin, cu munca multa si trezit dimineata de nevoie (cateodata si la ora 5, ca trebuia sa plec in vreo delegatie si sa ma intorc in aceeasi zi).
Ii invidiam nespus pe aia care lucreaza de acasa, pentru ei. Imi imaginam ca viata lor e una boema, fara sefi, cu trezit la 12 si facut doar ce le place. Anul trecut am facut si eu pasul asta: am plecat de la angajator si mi-am inceput drumul pe cont propriu. Primele doua saptamani a fost raiul pe pamant: trezit cand voia muschiul meu, adormit in zorii zilei, ca ma uitam la filme, mai si muncit cand si cand, dar, totusi, cumva, lipsea o chestie: nu veneau banii. Ma hotarasem sa lucrez si sa invat cu ce se mananca online-ul, iar eu traiam tot din banii contractelor facute pe vremea cand eram angajata.
Apoi mi-am dat seama ca oamenii aia din companiile cu care vreau sa lucrez nu tineau cont de programul meu: tot la ora 9 isi incep munca, iar la 4, cand ma hotaram eu ca sunt apta de munca, ei erau deja plictisiti si nu mai aveau chef de mine. Unde mai pui ca pe Twitter, toti aia care cresteau vazand cu ochii, incepeau sa comunice lucruri de dimineata: Hadean isi punea reteta dimineata la ora 7, Chinezu la 8 se hahaia de mama focului, cititnd nush ce articole, Zoso era intepator incepand cu ora 6, iar Cristina Bazavan publica articol dupa articol si la ora 11 era deja la al 3-lea.
Nu e usor sa te disciplinezi atunci cand timp de 12 ani ai functionat dupa programul impus de altii. Ca daca n-are cine sa ma cheme la birou de la 8-9, e greu sa ma mobilizez sa ma ridic din pat. Dar, totusi, o fac, constant, din noiembrie incoace. Oricat de lunga mi-ar fi noaptea (la Anonimul, de exemplu, m-am pus intr-o noapte la somn la ora 4 dimineata; la 7.30 m-am trezit, pentru ca stiam ca am treaba, desi nimeni nu mi-a impus niciun program), stiu ca TREBUIE sa ma trezesc. Ca sunt oameni care depind de mine, cu care am un contract sau, pur si simplu, printre toate muncile pe care le fac, e nevoie de timp si pentru blog, ca articolele nu se scriu direct din mintea mea.
Florin Piersic Jr. spunea ca disciplina unui actor se vede atunci cand face film: trebuie sa se trezeasca foarte devreme si sa arate fresh, pentru ca nu poate intra la filmare cu ochii umflat; si, pe langa asta, trebuie sa intre in rol cu foarte mare naturalete, fara efort, chinul se vede la camera. Oare cand se vede disciplina unui freelancer?
LE: desigur, tot la capitolul disciplina intra si seriozitatea cu care iti tratezi clientii, dar asta deja e o alta poveste, mai lunga si mai complicata
Tweet
Exact asta am pătimit eu în Sibiu: dormeam tot pţnă la 2-3 la amiaz şi, când mă făceam să rezolv nişte treburi, deja era către 4 şi toată lumea acasă… Nu interesa pe nimeni că eu tocmai ce m-am trezit…
Ştiu că Bobby zicea la un moment dat, să îţi pui toate întâlnirile dimineaţa, ca să te oblige să te trezeşti. FOarte bun sfat!
ai cata dreptate ai in tot ceea ce ai zis sus:) ma si gandesc cum ar arata un film facut in timpul nostru despre ce inseamna un freelancer 2.0 ca filme cu angajati am tot vazut!
Nebuloaso…imi inclin palaria inaintea cuvintelor tale:)
Eu azi dimineata m-am chinuit de numa’ sa ma trezesc. Am adormit f tarziu, din cauza caldurii. Nici acum nu stiu ce m-a motivat sa ma ridic din pat si sa merg, impleticindu-ma, spre bucatarie, dar ma uit la ceas, e aproape 2 si eu am rezolvat f multe pe ziua de azi.
Da, Bobby mi-a zis si mie acelasi lucru cand l-am intrebat cum s-a disciplinat el pe el
Eu nu sunt freelnacer si nici problogger. De trezit ma trezesc mereu la 7, insa “viata online” imi incepe in jurul orei 12.
Ma trezesc dimineata, arunc un ochean scurt pe twitter, ii vad activi pe cei numiti de tine in articol, mananc ceva pe fuga, asa lejer, fug in sala. De la 8 pana la 10 jumate sunt in sala. La 11 fara ceva ajung acasa, mananc ceva tot pe fuga, timp in care imi verific mailul si tratez urgentele daca apar, apoi fac un dus rapid si fug spre birou.
Ajung in jurul orei 11.30 / 12.00. De atunci sunt total online pana seara. Deci poate de aia nu avansez eu online asa tare, insa sunt foarte multumit ca ma simt eu bine in persoana mea si ca ma simt mereu fresh, facand sport
a fost facut un material in care erau prezentati cei pe care i-am numit mai sus si despre care se spunea ca se trezesc la 12 si fac mii de euro in online. of.
aaaa nu, am inteles total corect materialul tau…poate eu nu m-am facut inteles in primul meu comment
Pfoai, si tu esti pasare de noapte. Dar ma bucur ca iti e bine si te descurci.
Eu nu am program de trezit la 7, ca nu sunt activa in ‘social media’, deci conteaza prea putin cand incep sa scriu. Plus ca, daca mi-s harnica, dau schedule pe articole la ce ora doresc.
Nu mai merge insa nici cu trezitul la 12, asta este clar. De un an mi-am impus sa ma culc pe la 12 noaptea cel tarziu si la 9 sa fiu sus. La 9 incep sa si lucrez, uneori chiar cu laptopul inca in pat, ca mi-e ‘lene’ sa fac pasul afara din cotet. Cam in juma’ de ora is deja la birou. Si-mi termin ziua de munca undeva la 10-11 seara.
Banii vin cu cat lucrezi mai mult si, daca ai un program normal de somn/trezire esti si mai odihnit si dai mai mult randament.
E greu sa te ‘educi’, mai ales cand nu exista nicio limita, dar asta face diferenta intre un freelancer care moare de foame si unul care castiga bine 😀
Si eu am program flexibil si e greeeeeeeeeeeeeeeu sa ma trezesc la ore decente si sa ma culc, la fel…
Ioi, asta cu trezitu’ o resimt atât de tare, chit că sunt sau eram matinală într-o vreme. De vreun an şi ceva, însă, nu funcţionez decât după ora 11. În sensul că şi dacă mă trezesc la un 8,30-9, tot la 11 încep să lucrez-gândesc cum trebe.
Cât despre “când se vede disciplina”, îţi zic io: în rezultate. Muncă făcută la timp şi bine şi, evident, în finanţe.
Tu esti sportiv, Vali, dac ate-ai trezi la 12 as avea o problema cu sfaturile tale legate de sport :))
Dojo, nu cred ca tine neaparat de activitate in SM, ci de felul de clienti pe care ii ai. Tu, de ex, lucrezi cu multi din State (acum esti acolo, dar inainte nu erai), iar fusul orar e decalat.
Tre sa ma inveti si pe mine psihologia asta cu schedule, ca io, daca scriu un post, nu mai am rabdare si il public imediat :))
Mie-mi spui? Dar trebuie, e de musai, altfel ne pierdem ziua dormind.
Nici eu nu incep sa muncesc de cum deschid ochii. Tie (ca si mie, ca nu degeaba suntem tauroaice amandoua) iti trebuie o ora si 2 cafele ca sa te trezesti si sa poti functiona. Dar eu petrec timpul asta citind ce s-a mai intamplat in online, iar asta tot un fel de munca e.
“Ii invidiam nespus pe aia care lucreaza de acasa, pentru ei. Imi imaginam ca viata lor e una boema, fara sefi, cu trezit la 12 si facut doar ce le place.”
pai chiar asa si e. nu mai minti lumea! oameni buni, ramaneti si munciti la angajator.
@nebu daca toti se fac antreprenori, pentru noi cine mai munceste? :p
Şi eu mai citesc în timpu’ ăsta, mai dau o dumă, mai o măslină… de-astea. :)) Doar că, da, nu-i lucru ce fac eu în timpul ăla.
Hai, colegu, sper ca i-am convins pe toti ca nu e o idee buna sa se faca freelanceri :))
Mda, niciodata, dar niciodata (gradinita, scoala) in viata mea de 30 de ani nu mi s-a intamplat sa ma trezesc fara probleme dimineata. Dimineata = orice ora impusa. In copilarie tragea maica-mea de mine ca de cai morti… ma lua pe sus, ma imbraca… La gimnaziu ma trezeam sa inchid usa si ma culcam la loc… Cand suna pe la 9 sa ma verifice daca m-am trezit imi dregeam vocea in drum spre telefon, raspundeam vioi dupa care ma culcam la loc… Ce sa mai zic cand am inceput cu petrecerile/ filmele/ internetul…
I feel you, girl :))
Total de acord.
Eu una sunt freelancer cu acte în regulă: 2 joburi de online manager, unul pe statistică (domeniul meu).
Banii intră, dar înseamnă minim 8 ore pe zi lucrate. Weekend-urile mi le respect. În unele zile mi-e silă de social media, de scris articole în engleză, de publicitate ascunsă, de citit şi răspuns mail-urilor, de clienţi care cred că într-o lună pot ajunge în Top10 online businesses.
Dacă nu ar fi disciplină si un strop de rutină, m-ar lua naiba. Dar până la urmă, n-aş da viaţa de freelancer pe una de angajat la particular/stat, cu un şef bătut în cap care eventual îmi face şi avansuri. Keep it simple.