Disciplina unui freelancer

De cand ma stiu mi-a placut sa dorm. Mult. Mai ales daca stateam noaptea tarziu pe la vreun chef (in tinerete) sau, pur si simplu, uitandu-ma la filme pana se crapa de ziua. Clar, dimineata nu ma puteam trezi. Deloc. Puteai sa tragi de mine in disperare, sa ma suni, eram pe ignore complet.

Cel mai trist era atunci cand, dupa un weekend mai zbuciumat, trebuia sa ma trezesc luni dimineata sa merg la birou. Eram ursuza si morocanoasa, pentru ca eu voiam sa dorm!  De munca nici nu putea fi vorba in primele doua ore, pana nu beam 3 cafele. Apoi imi intram in ritm si aia era, saptamana trecea lin, cu munca multa si trezit dimineata de nevoie (cateodata si la ora 5, ca trebuia sa plec in vreo delegatie si sa ma intorc in aceeasi zi).

Ii invidiam nespus pe aia care lucreaza de acasa, pentru ei. Imi imaginam ca viata lor e una boema, fara sefi, cu trezit la 12 si facut doar ce le place. Anul trecut am facut si eu pasul asta: am plecat de la angajator si mi-am inceput drumul pe cont propriu. Primele doua saptamani a fost raiul pe pamant: trezit cand voia muschiul meu, adormit in zorii zilei, ca ma uitam la filme, mai si muncit cand si cand, dar, totusi, cumva, lipsea o chestie: nu veneau banii. Ma hotarasem sa lucrez si sa invat cu ce se mananca online-ul, iar eu traiam tot din banii contractelor facute pe vremea cand eram angajata.

Apoi mi-am dat seama ca oamenii aia din companiile cu care vreau sa lucrez nu tineau cont de programul meu: tot la ora 9 isi incep munca, iar la 4, cand ma hotaram eu ca sunt apta de munca, ei erau deja plictisiti si nu mai aveau chef de mine. Unde mai pui ca pe Twitter, toti aia care cresteau vazand cu ochii, incepeau sa comunice lucruri de dimineata: Hadean isi punea reteta dimineata la ora 7, Chinezu la 8 se hahaia de mama focului, cititnd nush ce articole, Zoso era intepator incepand cu ora 6, iar Cristina Bazavan publica articol dupa articol si la ora 11 era deja la al 3-lea.

Nu e usor sa te disciplinezi atunci cand timp de 12 ani ai functionat dupa programul impus de altii. Ca daca n-are cine sa ma cheme la birou de la 8-9, e greu sa ma mobilizez sa ma ridic din pat. Dar, totusi, o fac, constant, din noiembrie incoace. Oricat de lunga mi-ar fi noaptea (la Anonimul, de exemplu, m-am pus intr-o noapte la somn la ora 4 dimineata; la 7.30 m-am trezit, pentru ca stiam ca am treaba, desi nimeni nu mi-a impus niciun program), stiu ca TREBUIE sa ma trezesc. Ca sunt oameni care depind de mine, cu care am un contract sau, pur si simplu, printre toate muncile pe care le fac, e nevoie de timp si pentru blog, ca articolele nu se scriu direct din mintea mea.

Florin Piersic Jr. spunea ca disciplina unui actor se vede atunci cand face film: trebuie sa se trezeasca foarte devreme si sa arate fresh, pentru ca nu poate intra la filmare cu ochii umflat; si, pe langa asta, trebuie sa intre in rol cu foarte mare naturalete, fara efort, chinul se vede la camera. Oare cand se vede disciplina unui freelancer?

LE: desigur, tot la capitolul disciplina intra si seriozitatea cu care iti tratezi clientii, dar asta deja e o alta poveste, mai lunga si mai complicata :)


20 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *