Cu baschetul la plimbare

Prima deplasare cu baschetbalistii. Bine, a doua, ca prima a fost la meciul de la Sibiu, insa atunci nu m-am deplasat cu ei cu autocarul.

Cand am ajuns la Sala Olimpia, era un frig de intepeneai. Asteptam autocarul si aveam un mic regret ca mi-am lasat casuta calduroasa. Eh, nu-i bai, ca a trecut repede regretul, cand i-am vazut pe baieti venind hotarati spre autocar. Parca se vorbesc intre ei, de cand apare primul si pana la ultimul care ajunge nu trec mai mult de doua minute. Si nu, nu stau impreuna, ca-n camin.

E ciudat pentru mine, ma simt putin intrusa in linistea din autocar. Sunt concentrati, se gandesc la meciul de maine, care e unul foarte important pentru ei. Bine, toate sunt, dar asta parca mai mult ca altele: toti suntem constienti ca de castigarea acestui meci depinde accederea in play-off.

Stau de vorba cu Covington si aflu o chestie mega misto, pe care o sa o scriu separat. Deci, rabdare. Ma uit in spate, la baieti. Fiecare isi ocupa cuminti randul de scaune. Stau unul cate unul, pe fiecare rand, care cu o perna, care cu muzica, care la povesti. L-am vazut pe Palti cu o carte in mana si sunt foarte curioasa ce citeste, dar acum il mai las sa se odihneasca.

O sa fiu umbra lor zilele astea, vreau sa ajung sa ii cunosc si mai bine si sa va fac si pe voi mai curiosi de ei, de viata lor ca sportiv si de sportul pe care ei il joaca, pasionati si dedicati.

Tweet