Un ospatar si un restaurant de hotel

Sambata seara, in Alba Iulia fiind, am hotarat cu totii sa luam masa la restaurantul hotelului Parc, cel in care am fost cazati. Asa am promis cand domnul director, vazandu-ne lesinati dupa o zi de plimbare prin Cetatea Alba Carolina, ne-a sugerat ca am putea sa luam cina acolo, asigurand-ne ca au mancare buna si servicii rapide.

Recunosc, nu eram foarte convinsa ca are dreptate, pentru ca stiam ca au cel putin doua evenimente in acea seara: unul care se desfasura pe jumatate din restaurant, iar celalalt la mezanin, o conferinta ce dura deja de dimineata.

Cand am intrat in restaurant, o doamna foarte draguta ne-a indrumat spre partea de restaurant care era libera, spunandu-ne cu grija ca sala de separeu era inchiriata pentru o cina festiva. Ne-am asezat la masa si in 20 de secunde a aparut un chelner, cu meniurile si un zambet de zile mari. Zici ca era la distractie, nu la munca si m-am inveselit instant, in ciuda oboselii.

In curand aveam sa aflu ca veselia lui era auto-impusa, ca trebuia sa isi faca munca mai placuta cu o atitudine pozitiva: cei de la cina festiva aveau cu 30 de invitati mai mult decat era programat. Asta insemna mult mai multa munca pentru toata lumea, pentru ca fiecare om trebuia sa plece multumit de acolo si sa nu aiba motive de suparare.

Cu toate astea, in 15 minute am avut mancarea pe masa, bauturile si scrumiera schimbata de doua ori. Plus cateva glumite cu domnul ospatar, care a avut timp sa munceasca, sa rada si sa faca niste clienti sa-si aduca aminte de el. Si da, mancarea a fost excelenta.

Cu alte cuvinte, pentru mine, la Alba Iulia exista un singur hotel: Hotel Parc. Si daca mai pui ca e si la 5 minute de mers pe jos pana la Cetate, da, e perfect.

PS: sambata dimineata am coborat la micul dejun. Camera n-a stat goala mai mult de 15 minute. Cand am revenit, paturile erau facute, prosoapele schimbate, baia spalata si mirosea a flori de primavara.

Tweet