Demnitatea nu se gaseste in palate
Mergeam eu ieri spre casa, in plimbare, si ma bucuram de soarele de afara. Imi luasem si vrei doi covrigi proaspeti, aburinzi, cu branza presarata deasupra (stiu ca am zis ca mananc sanatos, dar muream de pofta) si ciuguleam din ei in timp ce ma zgaiam la oameni, la copacii din parc si la Bega.
La un moment dat trec pe langa un batran care statea pur si simplu langa o banca, pe jos. Cersea, dar nu o facea in gura mare. Avea o palarie intoarsa in fata lui si ne-am intersectat privirile. Atata disperare nu mai vazusem de mult in ochii unui om. M-am oprit si i-am intins un covrig si 5 lei, erau singurii bani pe care ii aveam in portofel. Mi-a multumit sincer si demn, cumva, nu pot sa explic, cert e ca am simtit ca l-am ajutat, desi eu nu dau bani cersetorilor, niciodata.
Am vrut sa ma bucur mai mult de ziua calda (si bine am facut, ca azi e urat si frig) si m-am asezat si eu pe o banca, la cativa metri de batranul care se pregatea sa se ridice de langa banca. Se vedea ca ii era greu, dar, intr-un final, s-a ridicat. In momentul ala treceau pe langa el niste propavaduitori de aia ce umbla la costume sa impartaseasca cuvantul Domnului, cu niste biblii in mana. Au considerat ca nu au loc sa treaca de batranul care tocmai ce se ridicase, dar nu parea foarte stabil pe picioare (nu, nu era beat, statusem chiar langa el si era doar nespalat), si l-au imbrancit cu nesimtire. Evident, batranul a cazut si statea acolo de parca nu mai avea curaj sa se ridice a doua oara.
M-am ridicat de pe banca si am mers sa-l ajut, nu inainte sa stig catre tampitii aia doi, in engleza (ca stiam ca niciunu’ de asta nu-i roman), “you assholes”. Aia s-au oprit si se uitau siderati la mine cum ajut omul sa se ridice. In loc de multumesc, batranul a simtit nevoia sa se scuze si, cu lacrimi in ochi, mi-a spus: “Stiti, am avut si eu o casa, dar a fost retrocedata. Stau pe strazi de 7 ani, nevasta mi s-a prapadit de 12. Cancer. Ca nu m-ar fi luat pe mine…” Totusi, a incercat sa-si indrepte spatele si a plecat incet, demn, cine stie incotro.
Am plecat de langa el cu ochi in lacrimi si cu frustrarea omului care e prea mic ca sa faca ceva sa ajute, cu adevarat, un alt suflet. Asa ca dragi timisoreni, daca treceti pe langa podul de la D’arc si vedeti un om care sta acolo, langa banca, ajutati-l, o sa-i foloseasca.
Tweet
Din pacate sunt foarte multi oameni in astfel de situatii, oameni, nu cersetori fortati de altii sa le faca lor bani.
Tot din pacate noi, cei mici care abia ne ajungem cu salariile pe care le avem suntem cei mai dornici sa-i ajutam, pe cand cei care ar putea face ceva in acea privinta stau tolaniti pe canapele de mii de euro in palate de milioane de euro.
Traim intr-o tara in care omul care are nevoie de ajutor este ignorat, iar cei care au bani prea multi ignora nevoiasii.
Emoţionant şi trist şi frumos şi ce dacă ar spune unii.
Eu nu cred ca nu se poate face ceva pentru oamenii astia. Sigur, inca mai avem mult de tras, dar eu cred ca o sa fie tot mai multe centre care sa dea oamenilor macar un pat si o masa calda.
Si, poate, inutil. Mi-as dori sa pot sa ajut in mod real oameni de felul asta.
Centrul de ajutor maltez avea intr-o vreme o cantina pentru batranii saraci si cei fara casa.
Asta e povestea multor bătrâni care zac pe stradă, după o viaţă de muncă, uitaţi de familie. Din păcate, nu îi putem ajuta pe toţi, deşi ne-am dori.
Şi la Cluj există un bătrânel care în fiecare anotimp găseşte câteva floricele în grădinuţa lui şi iese pe stradă să vândă. Atâta blândeţe poţi citi în ochii lui şi mereu zâmbeşte, deşi ştiu că viaţa lui nu e tocmai uşoară!
si cum ne sfatuiesti tu sa ii deosebim pe cei in suferinta de impostori ?
Hai la Bucuresti sa vezi cum vin alti si le iau banii.
Eu am vazut cum vin tiganii cu BMW-uri si recolteaza
Impostorii sunt insistenți și au întotdeauna o poveste de spus. Ceilalți rareori cerșesc, o fac doar atunci când nu mai au nici o speranță și atunci sunt foarte discreți, chiar timizi. Dacă nu ești sigur dar totuși vrei să ajuți, poți oferi ceva de mâncare – cred că nici un covrig/plăcintă/banană/sandwich nu va ajunge la țiganul din bmw :).
Nu sfatuiesc pe nimeni nimic. Am povestit o intamplare, fiecare intelege ce vrea de aici