Respectul pentru actul artistic

Anul acesta am fost un om norocos care a mers la nu mai putin de 8 festivaluri in tara asta. Si am inteles ca am de invatat o gramada despre ce inseamna actul artistic, cum se manifesta in formele lui atat de variate. Mi-am dat seama ca stiu atat de putine si ca am atatea de aflat, incat am inceput sa citesc si sa caut informatii: despre autori, despre piese de teatru, despre regizori, actori, cantareti, critici de teatru si film, productie de teatru si film etc.

Uitandu-ma in urma, mai vad un lucru norocos: nu pot sa spun despre vreun spectacol de teatru, despre vreun film sau despre vreun concert ca a fost prost sau ca artistii au fost deplasati. Nu. Am gasit la fiecare cate o chestie care m-a atras sau m-a facut sa apreciez ce vad. Pana si la concertul Connect-R am descoperit ca-mi plac dansatorii lui foarte mult si am stat tot timpul cu ochii lipiti de ei, au fost extraordinari.

Sunt mica, foarte mica in fata acestor oameni care incearca sa-si exprime talentul in fata unor oameni simpli, ca noi cei care incercam sa ne bucuram de ceea ce ei muncesc. Si cred ca minimul de respect pe care pot sa il am este sa le multumesc prin tacerea mea, cateodata. Chiar daca nu imi place, chiar daca nu inteleg, nu am suficienta cultura incat sa cataloghez drept prost un spectacol de felul asta. Poate daca am vazut niste sute de altfel de spectacole la viata mea, as putea sa dau verdicte de felul acesta.

Muzica folk, de exemplu, nu e pentru toata lumea, asa cum nici teatrul absurd nu e pentru toti cei care se nimeresc prin zona cand e vreun spectacol de felul asta. Pentru ca e plin de simbolistica, pentru ca daca nu ai mintea deschisa nu intelegi, pentru ca daca nu stii cine e Eugen Ionesco, n-ai ce sa cauti acolo unde se joaca teatru absurd pe scena. Nu e nicio rusine sa admiti ca nu intelegi sau ca nu iti place si nu te regasesti in ceea ce se intampla pe scena si sa parasesti sala. Am facut-o si eu, de multe ori.

Dar critica absurda, in conditiile in care n-ai avut decenta sa te informezi asupra a ceea ce va urma sa vezi, este o dovada de proasta crestere si lipsa de respect la adresa celor de pe scena si a celorlalti din jurul tau. Iar eu nu mi-as permite niciodata sa critic vestimentatia sau machiajul artistilor, fara sa fiu atenta la prestatia artistica. Ca, pana la urma, de aia sunt acolo, sa ma bucur de spectacol si nu sa caut bube acolo unde nu sunt.

Imi pare rau ca inca sunt oameni “de festival” care nu pricep ca rolul nostru, al tuturor, este sa crestem si sa invatam, ca de aia mergem acolo. Sa ne bucuram ca se intampla lucruri frumoase si sa admitem ca uneori suntem prea mici ca sa avem o critica argumentata, ca inca nu suntem suficient de informati.

Pana la urma e vorba de alegeri: a alege daca mergi la un anumit spectacol sau la un anumit fel de festival. A alege daca criticam orbeste sau ne sfatuim cu cei din jur care, poate, stiu mai mult decat noi si ne pot lamuri. A alege daca suntem in stare sa respectam sau sa dam cu pietre in ceva ce nu intelegem.

Asa cum spunea si Draga Olteanu Matei, a tacea este o arta a carei taina va ramane o necunoscuta pentru multi dintre noi. Si putina modestie si umilinta ne-ar folosi mai mult.

Tweet