In lumea mea ideala
|Cred ca-s io gresita pe undeva. Sau, mai rau, cred ca oamenii pe care ii consider prieteni vad, cumva, mai departe de unele manifestari de-ale mele. Ca-s om si am nevoie sa imi arat si supararea, frustrarea sau, de ce nu, chiar tristetea, cateodata.
Ei bine, eu nu mai pot sa fac asta pe blog. Sau pe Twitter. Sau pe Facebook. Pentru ca in secunda doi primesc un mail sau un telefon sau un sms care ma intreaba: de ce ai zis asta? (“asta” fiind whatever zic io la un moment da, nu importa ce)
Pentru ca-s om, fratilor.
Pentru ca vreau sa am libertate in online-ul asta in care muncesc de vreo cativa ani.
Pentru ca de aia am blog sau cont de Twitter sau Facebook, sa pot sa spun ce ma doare si ce ma bucura.
Pentru ca as zice acelasi lucru si fata in fata.
Pentru ca daca nu mi-am castigat dreptul de a vorbi liber, am muncit degeaba atata vreme.
Pentru ca sustin ce imi place si vorbesc atunci cand nu-mi place.
Pentru ca vreau sa cred ca prietenii mi-s prieteni si nu s-au imprietenit cu mine pentru like-uri, rt-uri si alte alea.
Pentru ca daca mi-s prieteni inteleg si cand ii critic si asta nu inseamna ca-i apreciez mai putin.
Pentru ca imi place sinceritatea.
Si da, sunt ingrozitor de trista. Pentru ca in lumea mea ideala prietenii sunt prieteni. Asa-mi trebe daca pun suflet.
Tweet
Nu cred ca ar trebui sa justifici fata de nimeni fiecare chestie pe care o spui/o scrii. Si daca cineva are o problema cu asta, well…**** them. Big hug :*
Deci, de ce ai zis “asta”? :))
Glumeam.Eu zic că nu are rost să pui atâta suflet. Friends come and friends go. Fii tu, aşa, cum eşti întotdeauna şi e foarte bine. 😉
Prietenii-s prieteni, așa cum oamenii-s oameni, așa cum tu ești… tu. Singura diferență apare între ceea ce aștepți tu să fie unii, și ceea ce sunt în realitate ei, sau, în situațiile cele mai triste (de care trebuie sa te dezici) ceea ce se demonstrează a fi.
În general, în cele mai multe cazuri, am senzația că avem așteptări prea mari de la oameni și ne entuziasmăm prea mult uneori. Repet, în general.
P.S.: Altfel, io zic să nu te pună mama supărării să te schimbi, că nu am cu cine dracu să mă mai ”cert” pe twitterul ăsta, și o să fiu nevoit să-mi șterg contul. 😀 Numa’ zic!
Eu de asta te si citesc! Pentru ca pui suflet…
Va multumesc, sunteti taaaare draguti si mi-ati pus un zambet pe buze. Pentru ca ai zice ca m-am obisnuit cu atitudini de genul asta si-mi invat lectiile. Se pare ca nu si tot pun suflet. Si nici nu ma mai schimb la varsta asta :))
Daca nu ai pune suflet, nu ai fi tu :* so…haters gonna hate :)) just put them on ignore, it’s the best 😀