Idei geniale care nu-s geniale
Unele dintre cele mai bune articole ale acestui blog n-au vazut niciodata lumina tiparului virtual, din cauza ca le scriam intotdeauna cu cateva secunde inainte sa adorm. Le scriam in capul meu, desigur, iar dimineata constatam ca din ideile mele geniale s-a ales praful si ca nu-mi mai amintesc nimic. Seara, ideile par atat de evidente si imposibil de uitat incat imi spun “eh, pe asta n-aicum s-o uiti, e clara ca lumina zilei”. Desigur, evidentul devine neclar in lumina diminetii.
Totusi, unele idei care par geniale noaptea sunt atat de stupide ziua incat te gandesti de Dumnezo o fi fost in capul tau de o credeai geniala. Spre exemplu, azi noapte m-am trezit la un moment dat sa merg la baie, ca tot omul care ajunge acasa de la party si se prabuseste intre asternuturi. Bineinteles, visam ceva amuzant si, in drumul meu spre baie ma gandeam ca as putea sa ma conversez cu cititorii mei, cu voi, adica, despe ce fac oamenii din vis cand tu te trezesti (deci dispari din actiune) si trebuie sa mergi la baie? Isi continua viata? Se poarta ca si cand tu n-ai fi disparut dintre ei? Daca esti in mijlocul unei batalii si deodata dispari? (ca te trezesti, pur si simplu)
Da, asta gandeam eu la 6 dimineata, intrebari esentiale, de altfel, pentru un om cu toate mintile acasa. Despre party-ul cu TM99blog voi povesti maine, ca a fost legendar. La fel si cadoul primit la Secret Santa 😀
Tweet
So true, so true
Vineri noaptea – sau mai degraba sambata dimineata – am visat ceva foarte interesant cu o fosta iubita, o poveste-n toata regula, antrenanta, ritmata, plina de cadre originale sau macar indraznete. M-am trezit, am intrat glont in birou, hotarit sa decretez pe blog ca asta va reprezenta prioritatea mea nr. 1 in materie de proiecte cinematografice din acel fix moment. Noroc ca am avut inspiratia de a transpune intai pe hartie ce si cum in vis – pur si simplu, asa, neslefuite catusi de putin, ideile care ni se par noua geniale risca sa devina de-a dreptul ridicole in ochii celorlalti.
Chestia e ca de-atunci mi s-a facut un dor nebun de pictorita – da, e pictorita tipa. 😉
Cu intrebarile astea cred ca ai deschis cutia Nebuloasei… Peste ani se vor scrie legende despre tine :))
In momentul cand iti vine o idee geniala lasa somnul si scrie pana la sfarsit. De dormit este timp dar de trait mai putin. Asa ca nu uita niciodata de ideea ta pentru ca niciodata nu sti ce idee poti dezvolta care iti poate schimba toata viata in mai bine. Gandeste-te ca foarte multi au patit asta.
Un melc, mic si necajit se plimba prin iarba. Cand pe-o frunza, cand pe-un budd, pana cand cazu’ saracu’, intr-o balta de ulei, nou-nascuta-n plina luna, de-o dihanie ruginita stand aproape de un pod…Vrand saracul melc sa fuga, din uleiul lunecos, se rostogoli sarmanul si cazu’ in cap glorios.
Vesnic treaz si-nversunat, se ridica melcul beat, si se pune a-recita, un poem de habitat, scris de tata melcilor, in poiana crengilor.
Iar acum spre incheiere, pe un ton mai apasat spuse melcul suparat, “Unde-i oastea mea divina?! ” cu privirea catre luna si cerul instelat..
“Doomsday – ETA – 357 days”
Raluca, oh, asta e slabuta, pe alea mai grave le tin ascunse :)))
Dli, nu traiesc pentru blog, totusi…
Suspeiarba, esti mai dus decat mine 😀