Ochelarista

Port ochelari din clasa a X-a. Pun pariu ca 80% dintre cei ce ma cunosc nu stiu asta, ca-mi port ochelarii doar cand conduc sau cand ma uit la un televizor mic. Cu alte cuvinte, sunt mioapa, nu vad la distanta.

Prima mea pereche de ochelari a avut niste rame nici groase nici subtiri (maro) si niste lentile normale, toate facute la Optica de langa parcul Astra din Sibiu. Cand am ajuns cu ei in sala de clasa, a doua zi, au inceput colegii cu glumele si am purtat ochelarii aia fix o saptamana, dupa care n-am mai suportat mistourile. Ii mai puneam pe nas pe la vreo ora de matematica, atunci cand tabla era plina si eu trebuia sa copiez pe caiet ce scrie la tabla.

Prin 2005 mi-am facut a doua pereche de ochelari. De data asta eram hotarata sa imi fac unii adevarati, cu tot felul de folii de protectie pe ei, cu niste rame dragute si invizibile (aia era moda pe atunci). Pentru asta, m-am dus la cel mai smecher magazin care se gasea in Sibiu pe vremea aia (in Piata Mare, era parfumerie si optica de lux), asa aveam eu impresia ca o sa imi fac niste ochelari care sa ma tina pana la pensie. M-au costat, la vremea aia, aproape 800 de lei si m-au tinut, ce-i drept, nu pana la pensie, dar pana acum o saptamana, cand mi-am dat seama ca e nevoie mare sa-i schimb.

Nu pentru ca nu mai erau bune dipotriile, nu. Ci pentru ca acei ochelari facuti in 2005 au trecut prin niste chinuri de ma si mir ca inca sunt intregi si relativ buni de folosit. Au ajuns in gura cainelui, care a incercat sa-i roada. A reusit doar partial. M-am asezat pe ei, din greseala, de vreo 20 de ori, pe putin. I-am calcat, la propriu, in picioare, ca n-am vazut cand au cazut de pe bordul masinii. I-am aruncat in geanta de zeci de ori, laolalta cu cheile si alte lucruri care i-ar fi putut zgaria. Si dupa asa un tratament, ei arata cam in acest fel:

In momentul in care m-am decis sa-i schimb, mi-am dat seama ca mi-as dori niste ochelari care sa fie cel putin tot atat de longevivi. Miopia mea nu e grava, am -1 la ambii ochi si sunt aceleasi dioptrii de 8 ani incoace, deci pot sa ma gandesc ca investitia intr-o pereche de ochelari e pe termen lung. Asa ca am mers la oamenii astia (site-ul nu are prea mult content, le dau link pentru ca merita), care au stat cu mine vreo ora sa tot probez rame, sa fac fite, sa ma hotarasc si apoi sa-mi schimb optiunea, ca doar nu faceam o alegere pentru 2 saptamani, ci pentru cel putin 3 ani de acum inainte.

Lentilele sunt Crizal Forte UV, de la Essilor. Din cate am tot citit despre ele, sunt bune nu doar pentru ca focalizeaza privirea (nush daca e termenul corect, dar eu asta simt cand imi pun ochelarii pe ochi), ci si pentru ca ofera ochiului protectie contra razelor solare. Pana sa citesc despre ele, nici nu stiam ca soarele poate sa afecteze ochiul, chiar daca ai lentile heliomate.

Ii port deja de 3 zile si m-am obisnuit repede sa-i port si pe strada. Sunt comozi, am avut norocul sa gasesc niste rame frumoase si confortabile. Partea cea mai simpatica este ca ma minunez (in mintea mea, desigur) ca pot vedea numerele masinilor si cand merg pe jos, lucru care nu se intampla pana acum, ca v-am zic ca pe ceilalti nu-i mai purtam decat atunci cand era neaparata nevoie. Si poate cel mai misto lucru dintre toate, cand merg la meciurile de baschet nu mai e nevoie sa stau in primul rand ca sa vad ce se intampla, pot sa stau si sus, sa am o privire de ansamblu si sa vad tot ce se intampla pe teren.

Da, sunt niste lentile scumpe, dar cred ca atunci cand e vorba de sanatate nu trebuie sa facem rabat. Au trecut doar 3 zile de cand am ochelari noi si sigur voi reveni cu impresii, mai ales ca ii voi folosi din plin in zilele ce urmeaza, ca vin peste mine 3 festivaluri mari si late

PS: vedeti si la Denisa argumentele ei pentru lentilele celor de la Essilor.

Tweet