Omul sfinteste locul – partea a doua
|Alex zice bine in articolul asta: Central Plaza Hotel are cea mai buna fraza de recomandare care s-ar putea potrivi unui hotel din Piatra Neamt (sau din Tinutul Neamtului): “Where people make the difference”.
De fapt, cred ca asta e fraza care defineste cel mai bine zona asta. Pentru ca, paradoxal sau nu, oamenii de aici au inteles un lucru: cartea lor castigatoare e turismul. Agroturismul, turismul religios sau turismul obiectivelor naturale si istorice. Culmea e ca pana si oamenii de pe strada stiu asta, se promoveaza fara sa vrea neaparat sa faca asta, recomanda cu pasiune obiective doar din dorinta de a arata ce au ei mai bun. Sentimentul pe care l-am avut e ca toata lumea vrea sa aduca turisti si sa-i tina cat mai mult in Piatra Neamt si imprejurimi.
Omul simplu de pe strada e promotorul turismului religios, e clar ca lumina zilei. Nici nu e greu de intuit asta, sunt atatea manastiri pe o raza de 50 de kilometri incat e greu sa nu le recomanzi. Domnul cu care am stat de vorba pe o banca din fata muzeului arheologic din Piatra mi-a captat atentia pentru ca intr-o sambata dimineata la ora 11 statea de vorba cu un alt domn despre Petru Rares si contributia lui la ridicarea manastirilor din Moldova si Bucovina. Amandoi erau localnici, insa pasiunea cu care povesteau despre niste lucruri (pe care sunt convinsa ca le mai discutasera de zeci de ori, ca pareau prieteni vechi) m-a facut sa vreau sa stiu mai multe.
Sigur ca am intrat cu el in vorba, dupa ce prietenul a plecat. L-am intrebat ce face si daca se simte bine, ca parea usor obosit. Asa era, venea de la piata, fusese la o brutarie pe care o stia el, sa ia paine proaspata pentru copiii care veneau la masa in fiecare sambata. S-a intalnit cu amicul lui (nu-i spunea prieten) si s-au pus pe o banca, sa-si traga sufletul. Era fericit ca vin copiii (baiatul lui are 58 de ani si vine la masa insotit de nepoti, cand acestia se afla in oras) si mi-a povestit cu drag si dor in glas: unul era inginer (cel pe care il astepta mai tarziu), altul era doctor stabilit in Canada si fata era profesoara, plecata si ea din tara. Mi-a zis si despre nepoti, despre facultatile pe care le fac si despre visurile pe care le au si se bucura ca i le-a impartasit. In tot acest timp, mai pipaia punga de plastic de langa el, sa fie sigur ca a ramas acolo.
S-a bucurat cand a auzit ca noi am venit din toata tara ca sa-i vizitam orasul. Mi-a spus de manastiri, de Cheile Bicazului, de muntii lui frumosi pe care ii vede in fiecare dimineata. Mi-a mai spus de prietenii lui care veneau si stateau la el cand aveau concediu. “Acum s-au prapadit, dar veneau si cate trei saptamani si bateau partea asta de tara cat puteau de mult.”
Ne-a indemnat sa mergem si sa vedem tot ce putem, cat putem. Apoi si-a luat painea si a plecat spre casa. “Merg, ca ma asteapta sotia si vin copiii. Ma bucur ca v-am vazut si ca vreti sa ne cunoasteti mai bine. Suntem oameni buni.”
Excursia asta prin Tinutul Neamtului m-a facut sa-mi fie dor de bunicii mei, de toti. Mai am doar unul, din patru. Si pe el il vad mult prea rar. Mi-am adus aminte cat de mult ma incarc cu bucurie atunci cand invat sa pretuiesc ce am: amintirile, locurile in care am copilarit, vorba dulce de bunic care spune o poveste. Cheile Bicazului, Lacul Rosu, Depozitul de Armasari de la Dumbrava, mestesugarii, Cetatea Neamtului, pot fi acele lucruri care aduc momentele de fericire pura.
priNeamț este un eveniment susținut de Primăria Piatra Neamț, Central Plaza Hotel, Petrom, Cosmote, Noroc și Autonom.
Tweet
Un articol prea frumos cu o poveste pe care nu o vede toată lumea!
Cred ca asta e farmecul locurilor prin care trecem: oamenii. Numai de-am avea mai mult curaj sa intram cu ei in vorba…
Omul asta imi aduce aminte, intr-un fel, de bunicul meu, nascut si el tot prin tinuturile acelea – Buhusi, jud. Neamt. Eu n-am apucat niciodata sa vizitez zona, desi imi propun. Mi-ar fi placut tare mult sa vad casa natala a bunicului dar a fost luata si distrusa de comunisti ca sa construiasca pe locul acela blocuri! Asta la cativa ani dupa ce bunicul a luptat pe frontul din Moldova… era un mosneag pe atunci, avea vreo 23 de ani. Vorba aceea, fuse si se duse. Suntem atentionati sa nu jignim evreii dar uitam ce au facut comunistii cu adevaratii patrioti…
Victor, sa mergi in zona. E frumos si linistitor. Bunicii mei au patit la fel cu casa si au fugit la Sibiu sa-si salveze viata. Dar mie imi face bine sa merg pe acolo, mai alung din demoni
Vezi, asta imi place cand umbli peste tot, sa cobori si la alte niveluri, sa vezi zonele prin ochii altor oameni, mai simpli. Ei altfel iti povestesc locurile, de la ei, istoria locurilor o afli fara minciuni.
Atat de mult imi place sa vorbesc cu oamenii de nu-ti poti imagina
Genul de poveste care fac mai mult decât un întreg tur de vizită și relatare a poveștilor istorice. Povești reale, cu oameni frumoși. Oameni pe care nu îi vedem…
Cred ca e mai bine sa-i intrebi pe oameni astia ce ar trebui sa vzitezi cand mergi intr-o zona noua. Intotdeauna iti vor recomanda locuri de suflet.
Mi se zburleste parul pe maini cand citesc astfel de articole. A fost o bucurie sa te avem in Neamt, o mare bucurie…
A fost o mare bucurie sa fiu cu voi acolo
Un articol extraordinar cu o poveste pe masura! Multumesc!
ce frumos! imi pare rau ca vad articolul abia acum. un bunic din patru si cel mai drag mai aveam si eu pana acum cateva zile. sa incerci sa-l vizitezi pe al tau, desi te stiu tot pe drumuri, si sa ii “furi” cateva povesti.
Am o gramada de povesti cu bunicul meu. A fost sef de post in cateva comune din judetul Sibiu, iti dai seama ca a trait multe
Il vizitez cat de des pot, de cate ori merg acasa. Imi pare tare rau pentru bunicul tau. Si ne-am vazut ieri si alaltaieri si n-ai spus nimic..