Premiul literar “Augustin Fratila” – premianti si concluzii

Aseara, in cadrul unei gale de premiere organizate de Asociatia Casa de Cultura, a fost acordat premiul literar “Augustin Fratila”, un concurs pe cat de binevenit, pe atat de contestat. Nu am inceput acest articol cu gandul de a comenta in vreun fel reactiile pro si contra, ci de a va aduce, daca vreti, un fel de argumentare pentru punctele pe care le-am acordat celor doua romane care mi-au placut la nebunie: “Matei Brunul” (Lucian Dan Teodorovici) si “Viata lui Kostas Venetis” (Octavian Soviany): 5 (maxim) si respectiv 4 puncte, chiar daca Soviany mi-a placut extraordinar de tare, poate chiar mai tare decat Teodorovici.

Inainte de asta, insa, se cuvine sa va spun care a fost clasamentul final al celor cinci romane finaliste, asa cum mi-a fost el transmis de catre organizatori: “Matei Brunul” – 84 de puncte, “Viata lui Kostas Venetis” – 78, “Ploile amare” – 57, “Emotia” – 41, “FEM” – 40. 11 bloggeri au acordat 5 puncte romanului Matei Brunul, 8 romanului Viata lui Kostas Venetis, iar un blogger l-a vazut castigator pe Alexandru Vlad (cu romanul “Ploile amare”.

Acum despre cele doua romane. De fapt, despre unul singur, ca despre “Matei Brunul” va invit sa cititi o excelenta recenzie scrisa de Raluxa. Marturisesc ca am ramas cu acelasi sentiment de implinire dupa ce am citit cartea si o recomand din tot sufletul, fie si numai pentru motivul pentru care tot indemn pe toata lumea sa descopere parti din trecutul nostru, ca natie: e necesar, pentru ca altfel nu avem cum sa ne ingrijim de viitor.

Romanul lui Soviany insa, “Viata lui Kostas Venetis”, este o minune literara. E atat de pictural incat se citeste cu sufletul la gura. Descriptiv fara sa plictiseasca, introduce cititorul intr-o atmosfera de depravare greu de anticipat in primele pagini. E uman si grotesc, in acelasi timp, descrie o perversitate deloc subtila care ar putea sa-i deranjeze pe multi.

Si am ajuns la partea care ma doare si care m-a facut sa nu acord punctaj maxim acestei carti care m-a dus, fara niciun fel de efort, in atmosfera murdara din “Parfumul”, mi-a sensibilizat creierul si mi-a bucurat sufletul: romanii si pudibondismul exagerat, pe de o parte; reactiile potrivnice ale unora care au aflat ca exista un juriu format din bloggeri, pe de alta parte.

O carte in care se vorbeste foarte deschis despre sodomie, masturbare, desfrau si perversitate ar fi iscat un nou val de nemultumiri, aduse chiar de cei de la care te astepti sa inteleaga unele lucruri, oameni pentru care cultura e un stil de viata (macar declarat, daca nu neaparat trait). Si mi-am pus, in mod firesc, urmatoarea intrebare: “cat de tare s-ar scandaliza online-ul nostru emitator de judecati supreme la auzul ca o carte atat de libera in exprimare a castigat un premiu literar?”

Sunt transparenta, asa cum am fost de fiecare data cand a fost nevoie sa argumentez niste decizii luate. Nu sunt mandra de decizia pe care am luat-o, sa depunctez un roman doar de teama oprobiului public. Pe de alta parte, romanul castigator este la fel de bun ca si cel de pe locul doi, asa ca pricum mi-ar fi fost greu sa iau decizia asta a punctatului diferentiat.

Decizia de a fi in acest juriu a fost luata foarte greu. Si mai greu a fost atunci cand niste oameni m-au acuzat (desigur, fara sa ma nominalizeze neaparat) ca am acceptat sa fiu in acest juriu doar pentru a castiga in popularitate si din cauza orgoliului. Am citit cartile astea noaptea sau in tren sau in timpul pranzului (deci treaba cu orgoliul cade din start) si, de fiecare data cand terminam cate una, ma gandeam ca urmatoarea n-o sa mai fie atat de buna. M-am inselat de fiecare data, pentru ca toate cele cinci romane sunt exceptionale. Consider ca asta e marele meu castig, lucru care n-o sa fie niciodata inteles de alti oameni.

Inchei multumind editurii All pentru invitatia de a face parte din juriu si de a ma face parte la ceva atat de frumos. Iar recomandarea mea din suflet este sa cititi toate cartile finaliste. Va spun sigur ca nu veti regreta.

PS: va rog, cititi macar “Viata lui Kostas Venetis” si “Matei Brunul”. Apoi veti intelege dilema mea.

*sursa foto


6 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *