Important e sa-ti fie bine

Traume avem cu totii. Mai recente sau mai vechi, toate apasa asupra noastra intr-un fel pe care nu-l putem controla. Si pe masura ce trec anii, toate aceste traume neconstientizate, nerezolvate, au mare impact asupra deciziilor pe care le luam, asupra felului in care ne comportam cu cei din jurul nostru.

Aveam aseara o discutie despre rabdare cu niste prietene, toate trecute de varsta primei tinereti. Experientele fiecareia dintre noi si-au pus amprenta pe rabdarea pe care o mai avem sau nu. Unele mai aveau de oferit, la altele se terminase de mult si nu mai au de gand sa faca vreo concesie in privinta asta. Traumele trecute dar niciodata uitate sunt in coltul de minte constient si capabil sa transmita cel mai clar mesaj: “nu mai vreau sa am rabdare”. Si uneori e pacat, tocmai aceasta calitate umana ne poate face sa avem relatii line cu cei din jur, lipsite de frustrari si asteptari nefondate.

Imi amintesc de cea mai mare trauma traita, ceva ce mi-a afectat foarte tare capacitatea de a ma mai manifesta liber. In urma cu 13 ani si un pic, cand a murit nasa mea de botez (eram foarte apropiate, ea nu avea copii, am fost si copilul ei), prietenii ei au avut o discutie cu mine din care eu am inteles ca nu am voie sa-mi manifest durerea foarte tare pentru ca asta i-ar distruge pe tata (care era fratele ei) si pe nasu-meu. Cum ca toata lumea stia cat m-a iubit si ca eu trebuie sa fiu cea mai tare, sa le dau putere celorlalti. Nu intelegeam de ce trebuie sa am eu o asemenea responsabilitate, dar ei insistau ca asa e necesar. Ba mai mult, mi-au spus ca singura care intelegea interesul ei pentru a arata tot timpul bine sunt tot eu (lucru pe care l-am si mostenit, cumva, de la ea, mama nu foloseste creme, machiaje si alte cele). Drept urmare, m-au trimis sa o machiez, ca nu se poate sa o vada lumea asa, fara machiaj pe fata.

Inghitindu-mi toate lacrimile si durerea (aveam 21 de ani, dar eram un copil; in plus, era prima oara cand pierdeam pe cineva foarte drag si nu intelegeam foarte bine cum e treaba), mi-am luat fardurile, rujul, blush-ul si m-am pus sa o machiez. Cu mintea de acum, le-as fi dat in cap acelor oameni care m-au pus sa trec prin asta. Atunci eram prea amortita ca sa gandesc logic. Si au trecut cele 3 zile de priveghi + ziua inmormantarii fara ca eu sa scot o lacrima. De fapt, nu scoteam nimic pe gura, eram lipsita de orice emotie. Eu i-am organizat pe toti in masini, eu am stat la impartit colaci, iar la momentul in care sicriul a fost dus catre groapa, am stat la foarte multi metri in spate, gandindu-ma ca poate ajung si eu sa dorm la un moment dat. Atat aveam in cap.

N-am mai plans timp de 7 ani. Deloc. Nici cand lumea se prabusea in jurul meu, nici cand aveam probleme sentimentale sau la job sau de orice alta natura. Si daca n-as fi gasit la Timisoara un om (psiholog) care sa-mi explice ce mi se intampla, probabil nici azi nu mai puteam sa plang. Iar asta cu plansul e o conditie esentiala pentru a trece peste niste momente din viata.

De fapt, aici trebuia sa fie un articol informativ, insa am simtit nevoia sa explic de ce e bine sa existe un psiholog printre noi atunci cand simtim ca nu le mai putem duce pe toate. De ce nu e nimic rau in a lasa oameni specializati sa aiba grija de creierul nostru, atunci cand e coplesit de experientele prin care trecem.

“Viata multora dintre noi cuprinde si experiente dificile sau traumatizante, cum ar fi conflicte, separari, abandon, neglijare sau, cele extreme: decese, accidente, catastrofe naturale, razboaie. Urmele acestora par de multe ori invizibile, dar sunt reflectate in blocaje, nereusite, durere sufleteasca sau exagerari in diverse zone ale vietii de zi cu zi. Atunci apare suferinta si senzatia ca trebuie sa „rupem” din noi ca sa ne putem descurca.”, afirma Diana Vasile, Presedinta Institutului pentru Studiul si Tratamentul Traumei.

ISTT a initiat o conferinta care se numeste “Fii bine cu tine”, la care vor participa 9 psihologi experimentati care vor conduce 2 sesiuni plenare interactive si 6 ateliere de lucru.

Conferința Fii Bine cu Tine are loc sambata, 2 noiembrie, la sediul Facultatii de Psihologie si Stiintele Educatiei (Soseaua Panduri nr. 90). Inscrierile se pot face online, la numarul de telefon 0735 226 936 sau la conferinta@psihotrauma.ro. Pana pe 15 octombrie, tariful este de 80 de lei, iar dupa aceasta data este de 120 de lei.

Partenerii media ai evenimentului sunt Radio Itsy Bitsy, TVR, revista Avantaje, revista Psychologies, Senso TV Sanatate. Evenimentul este sustinut de Editura Trei si Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei, Universitatea din Bucuresti.

Fii Bine cu Tine este un eveniment din cadrul Conferintei Nationale de Psihotraumatologie, organizata de ISTT si aflata deja la cea de-a doua editie. Mai multe informatii despre Conferinta Natională de Psihotraumatologie, Conferinta Fii Bine cu tine si despre ISTT pot fi găsite la www.psihotrauma.ro

Tweet