Cum am fost la concert Al Di Meola
Sunt la Iasi de cateva zile. De duminica, mai exact. Aseara, in Timisoara, a fost concertul lui Al Di Meola, unul dintre concertele la care as fi vrut foarte tare sa fiu prezenta anul asta. N-a fost sa fie, cateodata alegerile nu tin de preferinte ci de ceea ce trebuie sa faci.
N-am pierdut nicio ocazie sa ma plang colegilor de la PLAI (organizatorii concertului) cat de trista sunt ca nu voi fi prezenta la concert. In fiecare mail, mesaj pe Whatsapp, mesaj pe Facebook, status pe Facebook, conversatie la telefon. Trista ca nu voi fi prezenta la concert, ca nu voi avea ocazia sa-l cunosc pe Meola, ca nu voi fi cu ei sa-i ajut la treaba (chiar daca treaba mea putea fi facuta si de la distanta, nu e acelasi lucru).
Intai au fost niste mici mesaje schimbate, din care am aflat ca totul e sub control, ca toata lumea munceste. Ca a sosit trupa, pe rand, ca a sosit si Al Di Meola la aeroport, ca a ajuns toata lumea la Filarmonica si a inceput soundcheck-ul. Dupa care am aflat, de la Deea, cum era la soundcheck. Cam asa:
Apoi a inceput concertul. Mesajele schimbate anuntau ca sala e plina, ca oamenii sunt nerabdatori. Au inceput sa curga fotografiile pe facebook, de la cei care erau in Filarmonica, si la mine pe mail, de la colegi. De la balcon se vedea asa:
La un moment dat, suna telefonul. Era colega Dulama, care a lasat telefonul deschis, pentru o bucata de melodie (s-a auzit perfect) si pentru reactia salii la final. Mi-au dat lacrimile de bucurie: eram si eu acolo cu ei, cu publicul, cu Meola. Dupa care a venit fotografia asta, din timpul concertului, aproape de scena:
La final, Al Di Meola a dat autografe, la care am fost si eu prezenta, caci am primit asta:
Cumva, aseara am reusit performanta de a trage o fuga pana la Timisoara, la 700 de kilometri departare de locul in care sunt acum, fara sa petrec zile in sir pe drumuri. Colegii de la PLAI mi-au daruit, fara niciun efort, niste momente minunate si le multumesc din suflet pentru asta. E o mare bucurie sa lucram impreuna, sa simt ca sunt parte din echipa chiar si atunci cand nu pot sa fiu fizic alaturi de ei.
E foarte posibil ca oamenii astia sa fie cel mai mare castig al meu de cand am blog si fac treaba asta numita PR. Va multumesc, dragilor.
*parte din fotografii sunt si pe Facebook PLAI Festival
