Atat is de satula…
..de fite si figuri. De oameni care cred ca au inventat mersul pe jos, coada la cireasa si samburele din visina.
Ma ingretoseaza faptul ca unii imi intorc spatele si fac pe importantii si uita muile pe care le-au dat altora, care acum le sunt cei mai buni prieteni, doar pentru ca nu-si permit sa ii critice si in fata. Da ma, tre sa ai coaie sa spui in fata ce ai de spus, ca barfa stie tot omu’.
Ma umplu de sila desteptii aia, biznismenii, care stiu ei mai bine cum trebuie sa te comporti daca vrei sa faci “succesuri” in afaceri. Care dau sfaturi de genu’ “coae, is important, io te invat pe tine cum sa vorbesti cu clientu’, ca tu esti prost si cam batut in cap”. Da, aia care le stiu pe toate si care sunt atat de nesimtiti incat nici macar nu raspund la telefon cand au ceva de platit, ca, nu-i asa, sunt oameni ocupati. Muriti in bezna cu atitudinile voastre de mari domni, nu v-as lasa nici sa-mi curatati buda.
Sunt dezamagita de oamenii care rad cu mine, beau cu mine, mananca cu mine, ca mai apoi sa-si permita sa ma vorbeasca de rau. Cand mi-i da tu, tembelule, de mancare, atunci sa-ti permiti sa-ti dai cu parerea despre ce fac, cum arat si sa-mi pui vorbe in gura. Pana atunci, mucles si vira.
Multe orgolii, dom’ne. Da, mirare, am si eu. Insa doar acum, dupa ce atata vreme am fost pacifista si draguta, amabila cu toata lumea, impaciuitoare si simpatica. Dar m-am saturat ca orice smecher care se crede zeu si titan in blogosfera sa isi dea cu parerea despre draga de mine, indiferent a e scris sau prin viu grai; m-am dezamagit singura, crezand in oameni si avand puternica impresie ca unii imi sunt prieteni sau ca, macar, ne toleram cu zambetul pe buze.
Inainte sa intrebati cine, cine, va spun ca nu e vorba de un singur om, ci de un cumul de chestii intamplate in ultimele doua saptamani. Poate chiar in ultimele trei saptamani. Mi-e sila de blogosfera, mi-e sila de oamenii din ea (de buna seama ca nu de toti) si mi-e sila ca aia care vorbesc cel mai abitir de cat is de nesimtiti romanii, sunt, culmea, cei mai romani dintre toti.
Tweet
Iar le zici. Bre, desi nu asta iti doresc, totusi parca sadicul din mine vrea sa ai parte numai de asa ceva, ca sa citesc numai posturi d’astea nervoase 😀
Și ca întotdeauna nu dai nume. Fără nume articolul e inutil. Puteai la fel de bine să te duci să țipi pe coclauri, efectul este absolut identic.
@eugen : relax, cei/cele carora le este adresat si care nu sunt prosti de loc o sa se recunoasca. :))
RIM
@Eugen, cunosti notiunea de blog, nu? Are caracter personal, deci mi-am expus niste frustrari. Eu, spre deosebire de altii, recunosc ca am frustrari. Nu dau nume pentru ca nu vreau sa trimit cititori nicunuia dintre ei. Ca nu vreau si punct. Efectul e cel asteptat de mine – m-am descarcat.
Oh! I feel you, girl!
P.S.: Da’ nu inchid asa sec. Si-ti zic una care sa-ti ramana pata pe creier: “Cei mai buni sunt supusi celor mai grele incercari”
Sunt foarte relaxat, mulțumesc de grijă.
Ceea ce nu înțelegi tu, domniță, e că îi cam doare undeva de părerea ta pe cei vizați de acest articol. Da, știu, sunt nesimțit zicând asta. Dar ăsta-i adevărul. Am avut blog personal, știu ce efect au aluziile, dar și ce poate face un articol scris corect și cu fapte demonstrate.
Domnul visurat pe care tu îl ai in blogroll și care, cel puțin așa am înțeles, îți este amic, și-a luat-o maxim de la jumătate de blegosferă acum vreo doi ani de la un articol de-al meu scris frumușel cu dovezi clare despre cum fura trafic la greu în complicitate cu blogatu. Și a schimbat percepția multora despre cine-i stimabilul.
Ăsta a fost doar un exemplu. Nimic mai mult.
În rest, baftă, sper să îți defulezi în continuare frustrările pe care, mare dreptate ai, fiecare le avem, și asta să te ajute pe tine la ceva. Pe mine, ca simplu cititor ce probabil nu va mai reveni pe aici, m-a lăsat confuz “Uite și frustrata asta, scrie doar ca să se afle în treabă!”
@Eugen, Sebi imi este prieten si putin imi pasa de razboaiele lui cu altii; sau ale altora cu el.
Eu nu conduc sectia de investigatii a unui ziar online. Nu-ti place sa ma citesti in felul in care scriu…pa si la revedere, nu esti primul si cu siguranta nu vei fi ultimul.
PS: nu ma intereseaza efectele de care vorbesti. Goana dupa trafic e pentru altii, nu pentru mine, eu nu mi-am facut un nume in blogosfera injurandu-i pe altii, pe blog. Stiu sa fac asta in fata si o fac mult mai bine.
Am pomenit undeva cuvântul trafic? Par a fi genul care altceva mai bun nu are decât să caute în gunoaiele altora? Dacă asta este părerea ta, atunci sunt dezamăgit. Nu știi să citești oamenii așa de bine cum crezi!
Ideea era că mi se pare normal ca lumea să știe care le sunt numele celor despre care ai scris în articolul ăsta. Și, la fel, nu e vorba de trafic, de vizitatori trimiși. E vorba de a ști cât de nesimțit, jigodie sau, din contră, de treabă este un individ.
O semnăm, dar o dăm anonimă, nu?
Frustrări faine, vor fi mai fi suficiente, cu siguranță. Și tot în zadar.
@Eugen, am obosit. Nu stii ca viermele e jigodie, tre sa-i mai dau numele si aici, sa-mi murdaresc blogul? Sau altii? Daca le dau numele, ce rezolv? Crezi ca se fac buni si curati peste noapte? Nici vorba. Ia ceea ce am scris aici ca un fel de “note to self”, sa-mi aduc aminte ca ai dreptate, nu stiu sa citesc oamenii atat de bine pe cat cred
Trebuia sa le scrii numele cu litere mari, de-o schioapa :))
Nebu, am așa un sentiment protector față de tine, că-mi vine să-ți iau bomboane mereu când te văd supărată.
Woah, cineva te-a calcat rau pe “coae” (virtuale). Nu mai bine pui niste muzica?
@Eugen: care parte din “Efectul e cel asteptat de mine – m-am descarcat.” nu o intelegi? [Scuze, da’ pe mine personal m-a agasat cuvantul “domnita”, pe care l-ai folosit.]