Certitudinile aproapelui

3250788319_1280860cc4 Pe măsură ce înaintez în vârstă sunt din ce în ce mai lipsită de certitudini. Or mai fi și cărțile un motiv; e adevărat că lectura te face neprost, dar te și adâncește în întrebări existențiale.

Mă sperie oamenii siguri, cei care nu se îndoiesc de nimic, cei care știu exact ce se întâmplă într-un anumit moment cu o anumită persoană sau situație. Așa cum mă sperie judecătorii – și chiar cred că asta e una dintre cele mai grele meserii, să stabilești dreptatea în funcție de faptele care ți se prezintă și care uneori nu-s chiar foarte clare.

Îmi doresc să fiu la fel de sigură. Pe mine sau pe ceilalți. Pe faptele mele, pe deciziile mele. Să nu mă mai pun la îndoială și să nu mai cred în adevăruri venite din puncte de vedere. Vreau înapoi naivitatea care mă făcea să cred doar în alb și negru, cred că oamenii care au încă acest privilegiu sunt destul de liniștiți cu viața lor.

Internetul e plin de oameni cu certitudini. Câte un scandal despre principii apare în fiecare săptămână, iar răzvrătiții cu sabia dreptății în mână apar de unde nu te aștepți. Probabil aceiași răzvrătiți care trec pe roșu, aruncă mucurile de țigară pe jos sau depășesc pe linie continuă. „Ce cretini îs ăștia care au pus aici linia continuă, doar se vede bine după colț, ce naiba.”

Cu câteva seri în urmă, un răzvrătit de ăsta avea senzația că e în regulă să-mi scrie în creierii nopții că n-am voie să chem un speaker la un eveniment făcut de noi. Și, în fine, dacă-l chem, înseamnă ca sunt ipocrită și mânjită cu banii luați din truda poporului. Nu știu unde era omul ăsta din 2012 încoace, de când promovez subiectul pe unde pot. Dar el avea dreptul să îmi scrie în creierii nopții cu acuzații. El știe exact cum stă treaba, are aceste certitudini care nu-l lasă să doarmă de grija moralității mele.

Mai apar oameni de ăștia, care nu mai știu pe unde să-și arunce frustrările, să-mi spună ce ar trebui să fac, pentru cine și cât timp. Știu sigur că n-am voie să laud un brand, să pun poze cu mine de la discotecă – mai ales atunci când PSD-ul pârjolește holdele și otrăvește fântânile. În general, e imperios necesar să fac un poll pe Facebook înainte de orice aș vrea să spun, că poate-mi dăunează și mai bine să-mi zică alții ce am voie.

Oameni, liniștiți-vă. Trageți aer în piept, apucați-vă de yoga, citiți Coelho, ascultați Rachmaninov. Uitați-vă la voi. La ura voastră. Vedeți cât e de hidoasă. Fiți sarcastici sau ironici, dar nu mai urâți totul în jur. Recitiți ce scrieți altora, ștergeți cuvintele urâte, ștergeți judecățile, opriți-vă din penibil. Dați două ture în jurul blocului dacă tot ce aveți în voi e judecată/prejudecată/furie.

Și, cel mai important, poate ar fi bine să lăsați certitudinile. Siguranțele astea care vin din prea multă ignoranță. Știu, e greu, dar poate tuturor ne-ar prinde bine mai multă analiză pe bârna din ochiul propriu.

Photo credit: kreg.steppe on Visualhunt / CC BY-SA


2 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *