Iluzia dreptului la opinie

“Voi lupta pana la ultima mea picatura de sange pentru ca tu sa ai dreptul sa nu fii de acord cu mine.” – Ion Ratiu, 1990

Spatiul mioritic e prea bine cunoscut in ceea ce priveste popularea cu parieristi de cursa lunga. Totusi, exista momente cand o opinie e sustinuta de argumente (mai mult sau mai putin valabile, in functie de educatia si viata fiecaruia dintre noi), asumata si oferita spatiului public cu convingerea ca de aia ne strigam democratia, pentru ca putem oricand sa ne oferim opiniile fara a avea teama de nimic.

Se da urmatorul status pe Facebook, scris de Razvan Penescu, fondatorul Liternet.

Reactiile nu intarzie sa apara, iar Lorena Lupu (actrita si scriitoare) da o replica plina de venin, in care argumentele nu sunt chiar coerente; e normal, cand te ia flama nu vezi prea limpede padurea, ocupat fiind sa ocolesti copacii. Inteleg supararea, inteleg de unde a venit si de ce; ce nu inteleg e lipsa documentarii intr-o chestiune oarecum importanta. Anume, cine e Razvan Penescu, in afara de un corporatist, ce-a mai facut el in viata si altele de felul asta.

Sunt unul dintre colaboratorii Liternet. De 4 ani scriu acolo, chiar daca am blog, chiar daca sunt foarte multi care se intreaba de ce scriu gratis pentru Penescu si nu scriu pentru mine. Raspunsul e simplu: daca Razvan Penescu nu exista in viata mea, eu nu faceam ce fac acum. A fost singurul om care a crezut in mine chiar mai mult decat am crezut eu vreodata, m-a impins peste limitele pe care credeam ca le aveam si m-a facut sa inteleg ca pot sa fac orice-mi pun in cap. Mi se pare normal sa scriu acolo atunci cand subiectele sunt furnizate de el.

Asta nu e o pledoarie sentimentala intru apararea lui Razvan. E ditai managerul corporatist, stie foarte bine sa se apere singur. Scriu din admiratie pentru el, chiar daca nu-s total de acord cu ceea ce spune, in special cu bucata despre”Fa-mi loc!”; da, e un spectacol bulevardier, dar nu vad nimic rau in asta. Cred ca festivalurile ar trebui sa aiba mai multe astfel de spectacole, fara pretentii intelectuale inalte, poate asa mai vin si altii la teatru. Cred ca aceste spectacole sunt facute pentru a apropia oamenii de un teatru care s-a pierdut intre timp, caruia i-a fost luata fata de succese cinematografice cu un continut indoielnic. (bine, eu cred ca Lia Bugnar e unul dintre cei mai valorosi dramaturgi romani si a devenit parte din sufletul meu dupa ce am vazut “Felii”, spectacol scris pentru Ofelia Popii)

Ceea ce nu intelege Lorena Lupu e contributia lui Razvan Penescu la dezvoltarea unei mici parti din cultura zilelor noastre. Fara el nu exista “10 pentru film” de la TIFF, tinerii actori, adevarate talente, nu ajungeau sa fie cunoscuti si urmariti de public, presa culturala din tara asta n-ar fi avut Liternet, un site care contribuie serios la diseminarea informatiilor despre ce se mai intampla in zona culturala a Romaniei. Si nu, nu plateste doar hosting si altii scriu pentru el. Citeste toate textelele, le corecteaza, cauta subiecte, functioneaza ca un sef de redactie full time, chiar daca are un job, cu diferenta ca toti cei care scriu acolo o fac din iubire pentru arta intr-un loc in care sunt ascultati. Iar omul asta munceste zilnic pana la 3-4-5 dimineata, pentru ca la ora 9 sa fie la birou, apt de munca lui in corporatie. (stiu asta sigur, pentru ca mie imi corecteaza textele tarziu in noapte si imi trimite link-ul cu materialul publicat pe la niste ore pe care nu le prind nici daca merg in oras la baut)

Avem voie sa nu fim de acord unii cu ceilalti, dar nu ne putem injura din cauza asta. Ca nu cuvintele sunt problema, ci felul in care se argumenteaza. Atitudinea face diferenta. De fiecare data.

Foto: Agree Disagree by Shutterstock (e foto cu licenta speciala, obtinuta in urma unui parteneriat cu ei)

Tweet