Unde-au disparut tocanitele?
Ma uitam aseara la Masterchef, daca tot am parte de seri linistite in gospodarie. Mi-am si gatit ceva, ca nu se cade sa te uiti la Masterchef fara ceva de mancare alaturi. Si pentru ca, nu-i asa, mancam sanatos seara, am facut un piept de pui la gratar insotit de niste dovlecel, tot la gratar. Mancare simpla, de om care se gandeste ca daca mananca prea mult seara, are de alergat de doua ori mai mult dimineata. Am pacatuit si mi-am aranjat farfuria fara reductia de otet balsamic pe care o gasesti, mai nou, prin toate restaurantele, de ma gandesc ce roboti a stiut sa faca Masterchef din bucatarii tarisoarei noastre.
Mi-am amintit de cateva Craciunuri la Sibiu, unde toti prietenii imi erau invitati la masa, ca mie-mi place sa gatesc. si gateam: (evident) salata boeuf, salata de telina cu mere, salata de vinete, salata de ciuperci; continuam cu o ciorba cinstita de perisoare, apoi ori fripturi la cuptor cu legume sau tocanita de vita (ca aia era preferata mea). Desert nu faceam, ca nu ma pricepeam, dar aveam intotdeauna cozonac de la bunica, cel mai bun din lume.
Toata lumea era fericita, ba chiar primeam complimente: “ce bine gatesti, draga!”. Asa aveam si eu impresia, dar, in ultima vreme, Facebook se incapataneaza sa-mi arate ca habar n-am de asta cu gatitul. Felurile de mancare gatite de prietenii virtuali ma fac sa ma ascund sub un pres, probabil cu o oala de tocanita de legume (zisa si ghiveci) din care as manca aproape non stop. Cu ciorbele mele, fripturile elaborate si gratarele tinute ore in sir in bait (am auzit ca, mai nou, ii zice marinada), nu mai fac mare senzatie. Eventual, in cel mai bun caz, as putea auzi: “mda, e bun, dar un orez cu curry nu puteai face si tu?”
Nu-i vorba, ca incep sa ma adaptez. Am invatat cateva retete de paste, stiu sa fac niste salate smechere cu ruccola, seminte de ceva si un “dressing” mai de soi care are in el, musai, otet balsamic, dar mi-e dor de mancarea pe care am invatat s-o fac la mama acasa. Musaca de cartofi, ciorba sau iahnie de fasole, ceafa de porc in lapte (ma rog, asta n-am invatat de la mama, dar tot o mama a stiut sa dea reteta mai departe). Numai ca nu mai poti sa te prezinti cu asa ceva in fata prietenilor, ca-ti dau cu oala in cap: “Tu nu stii cat de grele-s mancarurile astea? Ce naiba, am venit la cantina aici?”
“Dish”, “plating”, “reductie”, piure de avocado/broccoli/”baby carrot” – ne-a innebunit Masterchef, fratilor. Cautam restaurante gourmet cu bucatarie moleculara, ne vine sa dam cu farfuria de pamant cand vedem ca vreun comesean a indraznit sa-si comande ciolan cu varza calita, mancam brusturi si doua feliute de carne de parca am avea aur in farfurie.
Dati-mi tocanitele inapoi!
Fotografia se numeste (ironic, nu?) Easter Menu by Shutterstock.
Tweet
De acord. Am devenit prea “fancy” atunci cand vine vorba de mancare. Si da…cozonacii bunicii…cei mai buni.
Uite încă un om care regretă ce pierdem. E bine, zic
Sora-mea, lasa-ma si tu. Ca am vazut ce-ti gateste iubitul, deci sa nu te aud 😛
Da, da şi da! Băieţii mei nu reacţionează deloc bine la “bucătăria moleculară”, despre care consideră că a fost creată doar pentru photoshootinguri. Pentru a mânca trebuie mult mai mult decât atât. Încerc şi eu mereu reţete noi, ingredinete noi, dar fripturile la cuptor (am o reţetă cu viţel în lapte, dacă doriţi) şi ciorbele (rădăuţene, cu perişoare sau ardeleneşti) sunt mereu în top!
:))))))) Tac, tac, dar nu e mancare fancy. Doar pare :)))))
Bogdan, ne mai distram si noi. Pana la urma, nimic nu se pierde decat daca lasam asta sa se intample.
Noemi, ar trebui sa facem vitelul ala in lapte intr-o buna seara.
I feel you. Mai ales că tocmai am învățat să fac tocănițe de post, cu linte și legume… care, pe lângă că-s foarte bune, sunt și sănătoase.
Doamne, urăsc să merg într-un restaurant și să stau cu telefonul pe google, încercând să „traduc” meniul din română în română…
Ioana, mie-mi place sa mai incerc lucruri noi. Dar parca nu-i chiar bine cand ti se pune mancarea in fata si tu astepti sa inceapa naibii cineva sa manance, ca sa vezi de unde tre’ sa apuci mancarea aia.
Tocanita rulz! Mie cand mi-e pofta de o portie ma duc la XXI in Operei ca in rest nu mai gasesti niciunde
Când mai vii prin Oradea, recomand tocana de unghii de porc de la Hanul cu Noroc. Vei avea triplu de fugit dimineața următoare, dar măcar odată trebuie încercată. Mai ales cu 2-3 beri și niște murături e divin. :p
Emi, stiu. La XXI au cea mai buna tocanita de vita.
Bogdan, parca-mi erai prieten!
Uite de aici nu ma uit eu la TV. Pana si wall-ul de FB ma ingrozeste uneori
Io nu prea fac mofturi la mancare, dar nu se compara NIMIC cu mancarurile astea ale noastre ‘usoare’. Nu dau sarmalele sau o tocana, ori niste fasole cu ciolan pe 100 de smecherii din astea modernistice. Da, is misto si ele, dar pica bine si ceva facut ca la mama acasa