Sentimente amestecate
De vreo doua zile am cedat psihic presiunii internetilor si am inceput sa ma uit la Breaking Bad. Subiectul e foarte tare: un profesor de chimie afla ca e bolnav de cancer in stadiu terminal si isi schimba viata, devenind preparator de droguri. (am spus asta pentru cei 4 oameni care n-au vazut pana acum niciun episod al acestui serial si care, din intamplare, ma citesc si pe mine)
Bun. Plecand de aici, situatiile care se intampla dupa decizia domnului profesor de a se transforma in “bad guy” incep sa devina usor halucinante, foarte triste, dar extrem de comice. Adica nu m-as fi putut gandi ca o sa ma buseasca rasul cand, in urma unei incercari de descompunere cu acid a unui cadavru, se naruie podeaua si bucati de corp uman ajung sa se imprastie pe tot etajul inferior al casei. Nu, asta nu e spoiler, se petrec altele mai grave in combinatia aia de profesor intors catre ale raului si dealerul de droguri, fost elev.
In timp ce ma amuz si ma minunez de mintea sucita a scenaristului, ma enervez colosal. Personajul principal, Walt White, mi-e tare simpatic si n-as vrea sa moara, in ciuda convingerilor mele ca toti cei care prepara droguri trebuie sa stea inchisi, cel putin, pentru vina de necontestat ca distrug vietile a mii de oameni. Partenerul lui, Pinkman, mi-e si mai simpatic, chiar daca e un drogat nenorocit care ar trebui intai dezintoxicat, apoi inchis pe viata, pentru aceeasi vina ca a preparatorului de droguri.
Apoi, o alta sursa de autoflagelare o reprezinta scenele in care Walt are sedinte de chemoterapie sau cele in care ni se arata despre efectele secundare ale tratamentului. Am vazut in jurul meu prea multi oameni dragi care s-au stins mistuiti de cancer si, totusi, aleg sa urmaresc scenele alea, retraind niste momente urate ale vietii mele.
Dincolo de sentimentele mele amestecate, de momentele in care imi spun ca nu mai vreau sa vad niciun episod, asta e un serial de urmarit. Poate din pricina scenariului foarte bine inchegat, poate datorita jocului celor doi actori principali, poate datorita subiectului foarte intrigant. Intotdeauna am spus ca orice spectacol de teatru sau film care-ti trezeste sentimente – de oricare ar fi ele – inseamna ca te invata ceva despre tine.
Na bun. Ma apuc si eu de el. Peer pressure! :)))))
E cam greu acum sa il urmaresti acum si sa te feresti de spoilere, but good luck! sper sa nu iti zica nimeni cum se termina.
Siss, asa sa faci. Eu sunt in asteptarea intregului sezon de American Horror Story, ca nu suport sa ma uit pe bucati 😀
Elena, am o super putere (inutila, de altfel) datorita careia ma pot feri de spoilere ca nimeni altcineva.
Avai, pai tu poti sa astepti pana in ianuarie cand se termina sezonul? Nuuuuuuu :)))) Sunt foarte curioasa cum o sa fie 😀 It’s American Horror Story, after all, deci anything goes :)))) Meanwhile, Breaking Bad, chiar sunt curioasa, ca toata lumea il ridica in slavi 😛
Si e buna super puterea asta a ta :)))) Mai ales ca “the internet is dark and full of spoilers” 😛
Astept pana in ianuarie, sunt de neclintit in aceasta decizie 😛
Asa, fii tare! 😀