Cum sa privesti dansul

Se numeste Festivalul International de Teatru, dar nu e numai despre teatru. Acest festival si-a construit o identitate prin varietatea de spectacole: dans, teatru experimental, muzica, circ, spectacole de strada care mai de care mai ingenioase.

Eu m-am indragostit de dans la Sibiu, la FITS. Ma fascineaza coregrafii, ma uluieste rezistenta dansatorilor, pentru ca dansul contemporan e foarte solicitant, din punct de vedere fizic. Marturisesc ca primul spectacol de dans vazut a fost usor descumpanitor: cum sa inteleg eu ce era in mintea coregrafului, cum sa-mi croiesc povestea in minte, in asa fel incat sa inteleg exact ce se intampla pe scena? A privi un spectacol fara sa-i dai un sens mi se parea inutil.

“Scattered” s-a numit spectacolul vazut acum mai bine de trei ani la Sibiu. M-am indragostit de teatrul-dans atunci, in sala de spectacole a Teatrului Radu Stanca din Sibiu si incepand din acel moment am incercat sa nu ratez niciun spectacol de dans intalnit in cale. Am cautat filmulete pe Youtube, am citit despre dans, am vazut filme despre artistii recunoscuti ai dansului contemporan si acum simt ca stiu mai putine decat stiam cu trei ani in urma. Descopar in fiecare saptamana cate o companie noua, dintr-un alt colt al lumii, iar lista cu dorinte de spectacole se face mai mare cu fiecare descoperire.

Sigur ca, indragostita de dans fiind, am cautat si la editia aceasta de FITS spectacolele care sa ma minuneze din nou, asa cum au facut-o cei de la Vertigo anul trecut. Caci am descoperit secretul spectacolului de dans: lasa-te furat de ceea ce vezi pe scena, construieste-ti propria poveste, fii atent la miscari si bucura-te de fiecare pas pe care il fac dansatorii. Un spectacol de dans nu se priveste cu mintea, ci cu inima, nu trebuie inteles cerebral si logic, ci sentimental. Asa s-a intamplat si aseara, la “Lacrimi limpezi, ape tulburi” (compania de dans Thor din Belgia), cand un spectacol nu chiar extraordinar (fiind mai mult tehnic si mai putin dansat) a reusit sa ma capteze in a doua parte, aratandu-mi o poveste despre eternitate si culorile pe care decidem (sau nu) sa le purtam in noi.

Pe langa toata frumusetea de pe strazi, atmosfera aceea frumoasa pentru care merita sa veniti la Sibiu, FITS mai face si asta: iti deschide inima catre niste arte pe care nu credeai vreodata ca o sa le apreciezi atat de tare. Oamenii intalniti, pasiunea cu care vorbesc artistii despre munca lor, bucuria lor de la sfarsitul spectacolelor, totul e o avalansa de buna dispozitie care se simte la maxim.

In ciuda ploii, in ciuda norilor apasatori, Sibiul e in sarbatoare si cred cu tarie ca asta nu s-ar fi intamplat daca acest festival n-ar fi fost facut cu atata bucurie. Si daca vreti sa mai vedeti cate o bucata din vreo minune care se intampla aici, dati un like paginii de Facebook a festivalului si va promit ca n-o sa va para rau.

Tweet