Sunt suporter
Sa fii supporter in Romania poate fi destul de frustrant, indiferent ca iti place fotbalul, baschetul, handbalul sau oina. Suporterii de fotbal sunt scarbiti de jocurile de culise ale unor analfabeti aflati la conducerea echipelor pe care le sustin, iar suporterii celorlalte sporturi sunt frustrati de ponderea mica de atentie care se da sportivilor preferati.
Frustrarile mai vin si din alte parti: ba sunt bani putini pentru a sustine o echipa si acum vorbesc de orice alt sport in afara de fotbal. Ba nu exista interes, pentru ca celelalte sporturi nu aduc bani suficienti la bugetele lor, ba nu se face promovare etc. Si, cel mai rau, cand asemenea frustrari exista, isi mai face loc si neputiinta ta ca supporter, atunci cand echipa pe care o sustii mai si pierde meciuri pe care n-ar trebui sa le piarda.
De cand ma invart intre oamenii care formeaza BC Timisoara, am intrat intr-o noua dimensiune, aceea de a iubi neconditionat o echipa pe care o vezi la munca zi de zi. Le vezi supararile, tristetile si le simti bucuriile. Asta s-ar intampla si daca as fi un suporter obisnuit, pentru ca in baschet totul e aproape de teren, nu sunt garduri care sa puna bariere, iar parfumurile doamnelor din tribune se impletesc cu mirosul de Ben Gay din teren.
La meciul de sambata, intre Timisoara si Miercurea Ciuc, am simtit pentru prima oara cat e de greu sa fii supporter si cat de mult trebuie sa stii ce inseamna aia dragoste neconditionata atunci cand echipa pe care o sustii pierde un meci teoretic usor. Pentru ca in teren sunt multi factori pe care trebuie sa-i iei in seama, iar din tribuna totul pare foarte simplu. Pana la un moment dat mi se parea inexplicabil ceea ce se intampla pe teren: Ciuc, o echipa aflata in coada clasamentului, domina fara drept de apel echipa care in sezonul trecut castiga Cupa Romaniei. Milos, Shone, Dan, Darko, Rade si ceilalti pareau a fi cu totul alti jucatori de cum isi aminteau toti. Pase proaste, aruncari ratate peste aruncari ratate, ineficienta in aparare, totul era desprins dintr-un film prost, dar la care te uitai hipnotizat, pentru ca nu iti venea sa crezi ca niste actori atat de buni, cu un regizor atat de premiat si cunoscut, au putut s-o dea in bara in felul asta.
Eram gata sa plec. Ma imbracasem si eram cu un picior afara din rand, cu 8 minute inainte de final. Iar in momentul acela m-a lovit: daca eu as pleca si la fel ar face toata sala, ultimele 5 minute de meci s-ar juca intr-o sala goala, lipsita de suflet. As fi fost exact ca oamenii aia pe care eu ii condamn ca nu stiu sa sustina echipa pana la capat, desi plecarea mea era din cu totul alte motive: ma durea inima, la propriu si imi era mult prea greu sa privesc la ceea ce altii au numit “umilinta etapei”. Ii vedeam pe ai nostri pe teren, nauciti de-a dreptul de faptul ca nu se puteau aduna sa fie o echipa.
Da, au pierdut si a fost greu sa acceptam infrangerea. Dar am stat, eu si toti cei care au venit la Sala Olimpia (foarte multi, avand in vedere rezultatele slabe din acest sezon competitional – aproximativ 1.300 de oameni), pana la final, iar cand meciul s-a terminat. Am aplaudat Miercurea Ciuc pentru victorie si ne-am asteptat, tot aplaudand, favoritii, pentru a-i saluta si a le multumi pentru joc.
De sambata sunt suporter. Multumesc BC Timisoara.
Tweet
Mda .. chiar rămăsesem plăcut surprins când am văzut câţi oameni veniseră. Păcat. Aveam un nene tare temperamental în faţa mea care prin sfertul 4 deja urla la jucători :))
Ce-a fost trist a fost un om cu kinderul după el, ăla micu’ tot întreba “tati, dar o să câştigăm, nu?”. Ce să-i mai spui …
Totuşi nu înţeleg ce s-a întâmplat anul ăsta. Ditamai bugetul şi totuşi nu s-au prea adus jucători? Că Dragan are “boala” cu aruncările de 3 ştiam, nu mă aşteptam la mare lucru din moment ce noul regulament i-a tăiat macaroana aici .. totuşi e complet sub aşteptări ce se întâmplă. Insider info?
dAImon, io ce sa zic? Ca simt acelasi lucru ca si tine, desi am fost in interior? Ca cei de la conducere doar accepta nistre transferuri si ca jucatorii sunt ceruti de antrenor?
Din pacate, e nevoie de reconstructie din temelii, dar aerul proaspat n-a stricat niciodata.
Eu ma bucur ca baschetul si-a facut suporterii proprii si ca oamenii vin.
In rest, lucrurile se vor schimba si sper ca vom reusi sa iesim din pasa asta proasta
Din câte ştiu riscăm din play-out să cădem în B dacă nu reuşim să ne clasăm mai sus de 15-16. Sper să nu se adeverească zvonurile din seara asta … cu secundul chiar riscăm.
Cât despre reconstrucţie din temelii .. a demonstrat-o deja Uhrin la fotbal şi o va demonstra (dacă este lăsat) şi Dragan: se poate cu ciorba reîncălzită. Toată chestiunea este să fie lăsat omul să înţeleagă ce i s-a întâmplat anul ăsta şi să găsească o modalitate de modifica jocul echipei …
dAImon, cand echipa e gata-gata sa retrogradeze, nu stiu cine si ce mai poate sa inteleaga.
Eu zic sa ai incredere ca toate deciziile cae se iau, se iau spre binele echipei.
Este banala explicatia a ceea ce s-a intamplat. Banala si neobisnuita (o sa spuneti voi):
Cei de la BC sunt focalizati pe cosuri, cosuri, cosuri cu orice pret. Victoria cu ORICE pret (subiliez ORICE). Acesta este unul din cele mai ingrozitoare cuvinte existente pentru ca fac omul (jucatorii BC in acest caz) duri si nemaleabili, ne-flexibili.
Ca sa se inteleaga ce vorbesc: cat timp puteti sa stati incordati ? Incercati cu muschii abdominali. Dupa 1 ora maxim muriti. Asa si cu BC. Ei stau incordati, focalizati non-stop pe obiectivul de a castiga, de a marca. E firesc sa cedeze.
Solutia ?
Sa nu mai puna pe primul loc obiectivul, sa puna pe primul loc bucuria de a juca, fericirea de a fi acolo, iubirea de a face spectacol. Sa puna pe primul loc “a da altora spectacol” nu de a “primi” victoria aceea cu ORICE pret. Cu alte cuvinte, sa isi schimbe atitudinea.
Darael, chiar acum s-a anuntat schimbarea de antrenor pana la sfarsitul sezonului. O sa vedem ce se va intampla.
Parerea mea: o decizie proasta. Atitudinea lor va fi aceeasi. In plus, schimbarea antrenorului arata exact cat de neinsirata (sa nu zic altfel) este atitudinea pe acolo (nu numai la jucatori). In loc ca fiecare sa recunoasca ca e responsabil, sa fie umili si recunoscatori pentru lectia vietii, ei au aruncat vina pe cineva anume.
Cum zicea cineva odata: daca o teava e sparta, nu carpesti locul, schimbi toata teava. Asta daca vreio ca maine sa nu ai iar de lucru.
Dupa opinia mea nu trebuia schimbat Dragan, niciodata ! El a adus publicul la sala, el a insuflat spiritul de invingatori. Cred ca si schimbarea asta de nume ne-a adus numa’ ghinion.Sa speram ca se va redresa treaba, dar eu mi-s cam pesimist.
Momentele astea sunt cele mai grele pentru sufletul unui suporter. E cel mai nasol sentiment cand trebuie sa iesi din SALA TA cu capul plecat si cu inima franta. Sa simti, efectiv, ce gust are fierea. Timisoara e una dintre echipele frumoase din baschetul romanesc. Intotdeauna a fost. Era nemaipomenita si pe vremea cand bateam drumurile tarii in deplasari si in sala de la TM batea vantul. E cu atat mai faina acum, cand s-a creat emulatia asta emotionala in jurul ei. Dragan e un titan intre oamenii de baschet si imi pare rau pentru el. Dar tuturor le vine timpul. Cand nimeni nu avea nicio asteptare, a facut minuni. Iar cand asteptarile erau mult prea mari, a clacat. E greu sa iti schimbi stilul de viata peste noapte. Io va tin pumnii. La anul o sa fie altceva, sunt convins.
Io mai zic o singură chestie: călca-l-ar pe Vermeşan trenul. Şi pe alţi câţiva oameni care numai binele echipei nu l-au vrut niciodată.
Brylu, echipa asta e toata numai suflet. Cred ca nici Dragan nu mai putea sa suporte atatea presiuni de la oamenii care nu stiu foarte bine cum sa ceara performanta.
dAImon, hai sa nu dorim chiar raul altora. Stii bine ca eu nu pot comenta prea mult despre schimbarile survenite la echipa, desi am o parere personala. Dar facand parte din echipa administrativa, parerea mea ar deveni una aclubului. Ceea ce nu e in regula
Eu iti multumesc pentru felul in care sustii echipa, sa stii ca oameni ca tine m-au facut sa iubesc munca aici.
Dacă nu poţi comenta, măcar trimite-i un mesaj viermelui din partea mea: Să-mi sugi toată p…! Pe mail îţi trimit adresa la care să mă caute.
La meciul cu Miercurea Ciuc am văzut cum plecau alții, dar n-am vrut să mă mișc de-acolo, din motivele enumerate de tine, pur și simplu m-aș fi simțit prost chiar să și plec, deși ei au pierdut. Fair-play fiind, am stat și am aplaudat și echipa câștigătoare.
Părerea mea personală și total neprofesionistă, deh, amatoare, e că BC Timișoara, ca să-l contrazic pe Darael, nu se MAI concentrează doar pe coșuri. Am impresia că ei chiar încearcă să joace și în echipă. Că mai era câte un jucător ( vezi Covington ) care lua frâiele-n mâini și te enerva că își croia drum printre adversari doar ca să înscrie … e altceva, dar momentan, eu nu văd o ahtiere a echipei după scoruri sau ”trițe”. Nu cunosc dedesubturi și repet, s-ar putea să mă înșel, dar așa percep eu lucrurile.
Lasă, că au câștigat cu Craiova … 😀