Asteptari si emotii
Ma straduiesc sa nu-mi fac asteptari foarte mari de la lucrurile ce urmeaza sa se intample intr-un viitor mai mult sau mai putin indepartat. Bineinteles ca nu-mi iese aproape niciodata, dar macar am un pitic intr-un colt de creier care ma calmeaza atunci cand e necesar.
Uneori au altii asteptari foarte mari. Cum ar fi cei aproape 900 de oameni care vor veni duminica seara la Filarmonica pentru a-l asculta pe Nicu Alifantis (si a lui trupa MOZAIC) si care se asteapta la ceva perfect. Sau poate doar eu ma gandesc ca asta asteapta.
E greu sa organizezi un concert, cam de zece ori mai greu decat o conferinta, culmea. Sunt atatea detalii despre care am aflat in ultimul moment incat nu de putine ori in ultimele trei saptamani am spus “eu nu mai vreau sa organizam niciodata un concert”. Nevoia de perfectiune e la noi, la artisti, la echipa tehnica, la toata lumea implicata si atunci e infinit mai greu sa pui pe roate ceva cand fiecare vede altfel notiunea de “perfect”.
Organizam un spectacol ce e sold out de doua zile, adica cu patru zile inainte ca el sa se intample. E uriasa presiunea, mai ales ca e un entuziasm mare in jurul lui. Sprijinul primit e imens, oameni pe care nu-i cunoastem au dat mai departe vestea despre concert, echipa ce se va afla duminica seara la Filarmonica e formata din voluntari PLAI (iar Norbert si Andreea, co-fondatorii PLAI, au avut cele mai utile sfaturi in ceea ce priveste vanzarea de bilete, aranjamentul salii, chestii de organizare) si zilnic primim intrebarea “eu cu ce pot sa ajut?”.
Directorul Filarmonicii Banatul e un simpatic de om, dornic sa ajute si sa ofere conditiile necesare unei desfasurari fara cusur a spectacolului. Oamenii din primarie sunt la fel de deschisi, la fel si directorul Casei de Cultura, care mi-a marturisit ca astepta de mult un concert “adevarat” al domnului Alifantis in urbea noastra. Asociatia Timisoara Capitala Culturala Europeana 2021 s-a straduit sa ne ofere ajutorul pe partea logistica, iar Timisoreana, ca de obicei, a fost ochi si urechi la rugamintile noastre, pe care le-a indeplinit fara piedica. Colegele mele din PRbeta mi-au suportat crizele, momentele de bucurie sau suparare; am muncit cot la cot pentru a vedea sala reprezentata grafic pe Eventim din colorata in trei culori (pe categorii de pret) in gri complet. N-am fi reusit fara bloggerii care au scris despre asta, fara oamenii din presa care ne-au sustinut, fara cei care au dat vestea mai departe, fara Bogdan, colegul nostru intru organizare, care a fost ochii si mintea pentru partea juridica a organizarii, plus organizarea tehnica si de backstage.
Suntem niste doar niste oameni care lucreaza impreuna, indiferent de institutiile sau companiile pe care le reprezinta, pentru a oferi un spectacol frumos, aducator de bucurie in ochi si suflete.
Duminica seara sa va ganditi la noi. Vom fi cel putin 20 de oameni cu inimile stranse de emotie.
Vă doresc succes și sunt convinsă că totul va fi bine. Un singur regret am. Că nu pot fi și eu, duminică, printre cei 900 de oameni.
Ce frumos ar fi fost sa fii si tu aici… Te pupam, multumim!
Hai ca a fost fain de tot!! Mie una imi tot venea sa ma ridic in picioare sa dansez 😀
A fost minunat!!!! Cu mult peste asteptarile mele, a fost de departe, cea mai reusita seara din an! Felicitari din suflet ca ati reusit un concert atat de minunat! Sper sa nu va opriti aici.
Crina, Doris, eu am stat in spate de tot, pe culoar, si am dansat tot timpul :))
Multumim tare mult ca ati venit.