Schi la Sureanu

Nu-s eu cel mai pasionat schior din lume, dar marturisesc ca incepe sa ma prinda microbul. Toate astea incepand de anul trecut, de cand am invatat sa schiez cum trebuie gratie Agathei si lui Marius, monitori de schi la Arena Platos; si taberei #schiem, din care am numai amintiri foarte faine.

Cand un grup de prieteni s-a hotarat sa incerce schiatul la Sureanu (in tara nu era pic de zapada, acolo se schia pe zapada naturala), am zis da in 3 secunde. Ca daca tot am invatat-o pe asta cu statul pe schiuri, sa mai si exersez, nu? Asa ca am petrecut doua zile si un pic intr-unul dintre cele mai frumoase locuri din tara asta: Poarta Raiului. Mai jos o sa dau cateva informatii pentru cei ce cauta alternative de week-end pentru sporturile de iarna, satui de Arieseni, Poiana Brasov sau Straja.

Cum ajung la Sureanu?

Toate drumurile trec prin Sebes, unde luati directia Transalpina. Pe care si mergeti o bucata de drum, pana la lac, dupa care faceti dreapta. De aici incepe distractia, pentru ca drumul nu are tocmai cel mai bun asfalt din lume. Dar nici rupt nu e, insa pe ultimii 10 kilometri se cam merge pe zapada. Nu va lasati fermecati de Luncile Prigoanei (e un vis locul ala) si mai mergeti inca vreo 4-5 kilometri, pana la partie si celelalte pensiuni apropiate.

Bonus: drumul catre Sureanu are peisaje de astea

Unde dorm? Unde mananc? Cat e de scump?

Sunt cateva pensiuni si cabane in zona. Noi am ales Pensiunea Bellamy, patru margarete, cam la doi kilometri distanta de partie. Nu numai ca ne-am bucurat ca pensiunea arata mai bine decat in poze, dar am fost uimiti de caldura cu care am fost primiti aici. Zambete peste zambete, imbieri la povesti si o surpriza pe care nu credeam s-o imbratisez atat de tare: nicaieri in pensiune nu se fumeaza, chiar daca tot personalul e fumator, chiar si cel care are pensiunea; la cat de bine arata locul, nu ma mir ca oamenii vor sa-si ingrijeasca munca. De fapt, treaba asta cu fumatul am intalnit-o si la partie, unde am vazut primul apres-ski romanesc pentru nefumatori.

Am primit reducere de grup, astfel ca pretul unei camere duble, cu mic dejun inclus, a fost de 200 de lei/ noapte. Patru dintre noi am fost mai rapizi si am inchiriat unul dintre apartamentele pensiunii (cel mai mic); pretul a fost de 300 de lei/noapte, cu mic dejun inclus.

Pensiunea are si un restaurant, cu un foarte bun bucatar. De la ciorbe de tot felul, pana la gratare, specialitati din carne sau paste, meniul e suficient de variat cat sa-i satisfaca si pe cei mai pretentiosi dintre noi. Eu am incercat ciorba radauteana si ciorba de vacuta, cordon bleu si papanasii. Plus vinul la carafa pe care-l au in oferta. N-am cheltuit in nicio seara mai mult de 50 de lei, chiar daca nota se deschisese de la ora 16 si s-a inchis in jurul orei 23.

Ceva important: nu exista semnal la telefon niciunde in zona (exceptie facand zona din varful domeniului schiabil, unde se ajunge cu telescaunul), insa pensiunea e dotata cu internet wireless de la Romtelecom care merge foarte bine.

Ah, da, ca era sa uit. Asta se vede pe geam:

Cum se schiaza la Sureanu? Care-s preturile? Dar daca nu schiez, ce fac acolo?

Dupa cum am spus si la inceput, sunt incepatoare, asa ca nu stiu cat de mult ar trebui sa-mi dau cu parerea despre starea partiilor. Eu m-am simtit bine pe ele (am schiat pe partia C3, in cea mai mare parte, si o data pe partia de la teleschi – destul de dificila pentru mine, cu zapada pufoasa, ori eu nu stiu sa controlez bine schiurile atunci cand dau de o partie nebatuta), la fel si colegii de excursie, care nu s-au dat jos de pe partie pana nu s-a inchis si s-au declarat foarte multumiti de calitatea si dificultatile fiecarei partii.

Programul este de la 10 la 16.30. Un abonament pe o zi intreaga costa 85 de lei; noi am avut reducere de la pensiune si am platit doar 75 de lei; acces peste tot, la teleschi si telescaun. Inchirierea unui echipament complet de schi (clapari, schiuri, bete si ochelari) costa 30 de lei, iar domnul de acolo e atat de dragut incat nu te lasa sa pleci din incinta pana cand nu se asigura ca ti-a dat cel mai potrivit echipament pentru tine.

La apres-ski preturile sunt cam asa: ceai/apa/cafea – 5 lei, bere – 6 lei, ciorbe – 8 lei, un felul doi – 12 lei; n-am mancat acolo, dar mancarea arata bine si oamenii pareau multumiti.

Daca nu schiati, puteti sa mergeti cu telescaunul. Costa 10 lei o urcare + coborare. In varf mai e un apres ski, cu preturi la fel de mici ca si cele de jos. E cam greu drumul pana acolo, ca bate vantul de-l simti pana in strafundul sufletului, asa ca recomand niste echipament de iarna sanatos. Dar odata ajunsi sus, e cam frumos.

Una peste alta, excursia de doua zile si un pic a costat, in mare, 450 500 de lei: cazare, mancare, benzina, echipament de schi, schi pass. Insa relaxarea simtita e fara de pret. Recomand foarte tare o excursie la Sureanu, noi ne vom intoarce, negresit. Mai multe detalii gasiti pe pagina oficiala Schi Sureanu.

Tweet