Intre doua case
S-a dus prima parte a vacantei, aia in care n-am deschis laptop-ul, iar la telefon ma mai uitam din cand in cand, sa vad daca nu s-a intamplat vreo calamitate pe lume, in lipsa mea. Nu, nu s-a intamplat, iar cele cateva zile departe de lumea dezlantuita au fost asa cum trebuiau sa fie: cu liniste, nesomn, foarte putine framantari si bucurii cat sa ma mai tina o vreme cu zambetul pe buze. Perfecte.
Intre doua case sunt acum, aproape in drum spre Alexandria, unde incepe azi Ideo Ideis, festivalul de teatru tanar pe care-l astept cu foarte mare nerabdare in fiecare an. Spre “casa” mea din Alexandria, cu gandul la casa mea din Timisoara, de care mi-e mai dor decat mi-a fost vreodata in calatoriile mele.
Revenind la gandurile de dupa vacanta, constat ca treaba asta cu vacantele are rostul ei in viata. E bine sa te trezesti fara niciun gand pe lumea asta, sa te lasi dus de ce-ti aduce ziua, fara sa faci planuri, fara sa te gandesti la trecut sau la viitor. Am plecat cu inima grea si cu stress in minte, am plecat senina si ceva mai multa incredere in viitor; totul se vede mult mai clar dupa niste zile de paradis faurit. Drept urmare, le multumesc tuturor celor care au inteles ca-s plecata si nu m-au asasinat cu cereri “urgente” pe e-mail.
Am mai pus trei carti in biblioteca din mintea mea. Carti de vacanta, citite printre bucati de strangeri de mana, priviri calde si plimbari lungi spre locuri ce s-au asezat la loc sigur printre amintirile mele. Am avut trei mese pe zi, lucru care nu s-a mai intamplat de la vacanta de acum 2 ani. Ba chiar am mai prins si cate un somn de dupa-amiaza, chestie mai mult decat exceptionala. Am revazut prieteni vechi si dragi, am cunoscut oameni noi, mi-am umplut cele 5 zile si ceva asa cum nu ma gandisem ca se va putea.
Urmeaza a doua parte a vacantei, aia in care voi deschide laptop-ul, dar ma voi bucura de oameni dragi si chestii faine de tot. In mai putin de 8 ore incepe festivalul din Alexandria si sunt mai mult decat nerabdatoare sa vad cum ne vor primi copiii astia in acest an, al patrulea consecutiv in care eu ma voi afla acolo.
Ne citim aici si pe Liternet, ca de obicei. Iar pe final, un gand: vacantele reusite nu sunt alea lungi, ci alea petrecute cu liniste in si langa tine.
Tweet
