Si ce faci cand n-ai de ales?
Sustin cu tarie ca daca nu iti place un spectacol, un film, un act artistic, cel mai bine e sa parasesti sala. Scopul actului artistic nu e sa ne chinuie, ci sa ne bucure. Sigur, cel mai bine e sa faci asta in asa fel incat sa nu-i deranjezi pe ceilalti si sa te asiguri ca performerii nu te vad plecand. E vorba de multa munca in spatele fiecarei prestatii si e pacat sa defilam prin fata lor, fluturand steagul nemultumirii.
Sunt alte spectacole care te tin cu sufletul la gura. Atat de bine facute, cu subiecte captivante, cu prestatie actoriceasca de exceptie, frumoase si calde. Astea sunt momentele in care eu, ca spectator, nici nu misc in scaun. Sunt complet acolo, urmarind cu sufletul la gura tot ce se intampla pe scena, imi gasesc povestea dintre randurile povestii. La FITS se intampla asa de cele mai multe ori, spectacolele din festival fiind de exceptie, unele pe care nu le intalnesti la orice colt de strada.
Cateodata, insa, se intampla lucruri care iti umbresc experienta de spectator. Oameni care adorm la spectacole (simt si eu oboseala de multe ori, insa niciodata nu mi s-a intamplat sa trag un pui de somn pe scaunul de spectator) si care incep sa sforaie, enervand pe toata lumea din jur sau, cei mai rai dintre toti, aia care nu se spala inainte sa ajunga la vreun spectacol.
Cu doua seri in urma am vazut un spectacol tare frumos la Sala Studio a TNRS. Unul despre care o sa va povestesc separat, un spectacol al carui subiect m-a rascolit mult. Marea mea problema a fost vecinul de scaun, care mirosea intr-un asa fel incat timp de aproape doua ore am stat cu haina facuta sul, tinand-o la nas. In mod normal m-as fi mutat de acolo, dar sala era atat de mica si umpluta pana la refuz incat daca m-as fi ridicat as fi deranjat cel putin 10 spectatori si m-ar fi vazut si actorii. Asa ca, nevoind sa alterez in vreun fel experienta lor pe scena sau sa deranjez celalti spectatori, am stat si am suportat. Duhoarea a fost atat de mare ca mi s-a facut rau la iesirea din sala de spectacol. Rau de ala cu greata, durere de cap, stare generala proasta.
Si ma gandeam ca de idioata trebuie sa fiu ca am suportat mirosul ala, dar, sincer, n-am stiut ce sa fac. Omul de langa mine era constient ca pute, dar nu i-a pasat. Sunt convinsa ca si ceilalti care stateau pe langa el au simtit mirosul, dar nici ei n-au zis nimic. Am considerat ca, de dragul spectacolului si al oamenilor care au muncit la el, trebuie sa nu intervin in niciun fel, dar stiu ca asta e o greseala si ca e bine sa spui ce te doare, cand te doare, in asa fel incat sa nu-ti faci rau singur, acceptand o situatie doar pentru ca n-ai curaj sa zici ceva. Si pentru ca ar putea sa sufere tocmai oamenii pe care nu vrei sa-i ranesti. In cazul acesta, actorii si ceilalti spectatori.
Sunt tare curioasa ce-ati fi facut voi in locul meu.
Tweet
Nu stiu ce-as fi facut in situatia asta, dar am fost si eu in situatia de a avea experiente proaste la teatru si totusi am ramas din respect pentru cei de pe scena. Dar mi-am promis ca voi pleca alta data.
Totusi, la TESZT, fix prima piesa vazuta de mine a fost un rateu, din pricina subtitrarii care era si nu prea. Dar sala era plina, asa ca am indurat o ora jumate si am ascultat frumoasa limba sarba din care s-a pierdut tot farmecul odata cu traducerea taiata si rezumata fara mila.
Da, si lipsa subtitrarii poate fi un inconvenient. Imi amintesc ca acum vreo 3 ani am plecat de la un spectacol pentru ca nu puteam intelege absolut nimic, nu era subtitrare deloc. Si era in araba
Eu aş fi rămas pe loc, aşa cum ai făcut şi tu. Am păţit-o de câteva ori şi nici măcat nu era vorba de o piesă de teatru, dar ca să nu jignesc omul nespălat m-am abţinut din a zice sau a face ceva. Eu am avut de pierdut! Mult prea bun simţ strică mult câteodată!
Mirela, in cazul meu a meritat sa suport duhoarea. Spectacolul a fost prea bun.
nu sunt consumator de act artistic (din cauza locatiei, educatiei… varii motive). Poti spune oare: “Stop joc, iesi afara imputitule!”? Cat curaj si putere ne-ar trebui sa facem asta?
Am avut puterea sa fac asta la o terasa unde ospatarul avea un maieu si un par “sexos” si nespalat.