Am invatat despre folk

Va spusesem acum ceva vreme ca merg la Alba Iulia sa invat despre folk. Nu eram chiar habarnista in ale folkului, stiam cativa dintre “grei” genului, care urmau sa urce pe scena mare a recitalurilor, pentru ca am crescut cu Alifantis, Seicaru, Zoia Alecu (bine, pe ea o stiam din Sfinx Experience), Mircea Vintila si Mircea Baniciu. Stiam si cateva piese, nu ma asteptam sa stiu atat de multe, totusi. E ca atunci cand te temi toata viata sa manaci ceva, iar atunci cand incerci te intrebi de ce naiba te-ai privat singur de acel gust minunat.

Asa si cu folk-ul. Poate Make nu stie, dar ceea ce a facut el cu micul nostru grup e ca a reusit sa ne (re)aduca dragostea pentru o muzica pur romaneasca si sa ne arate ca valorile muzicii noastre sunt la fel de mari ca si valorile muzicii internationale, pentru care platim bani grei pe bilete si deplasari.

Am invatat ca folk-ul se asculta in liniste, cu gandul la versuri. Ca n-ai nevoie de costumatie de scena si ca poti, ca artist, sa te imbraci cu chitara, cu vioara si cu urechile ciulite ale publicului. Ca oamenii au nevoie sa stie ca in Romania, in muzica, inca mai e speranta. Iar asta au demonstrat-o din plin cei 10 concurenti ai festivalului. Care au fost premiantii, puteti vedea aici.

Si am invatat cate putin din colegii mei de festival, oameni cu care ma stiam de multa vreme, dar despre care am constatat ca nu stiam chiar atat de multe.

Hoinaru e mare amator de folk. L-am urmarit trei seri la rand cum murmura aproape fiecare piesa ce se canta pe scena. La cei 22 de ani ai lui multi ar putea crede ca nu are habar de muzica romaneasca dinainte de revolutie si ca stie de Inna, Guess Who si altii. Ei bine, eu am invatat ca nu conteaza varsta, ci valoarea pe care o dai varstei tale, alegand sa faci lucruri care sa-ti bucure sufletul.

Feri Teglas a fost revelatia mea de festival. Stiam ca e un om care se lupta in Medias sa faca o comunitate, ca e amator e folk, ca munceste acolo, pe tarlaua lui, sa faca orasul in care locuieste mai cunoscut pe internet. Nu stiam ca e enciclopedie ambulanta de folk, ca stie canta foarte bine si ca ar fi putut sa jurizeze si el alaturi de ceilalti grei din juriul de concurs.

Bogdan Besliu e omul de backstage, ca si asa am facut misto de el tot weekendul ca nu se amesteca cu plebea, doar cu “greii”. Adevarul e ca trebuia s-o faca cineva si pe asta si sa ofere o alta perspectiva asupra festivalului. A stat de vorba cu artistii si ne-a povestit tuturor cateva mici delicii din sala de protocol.

Diana a fost nevazuta, nestiuta. Ea e asa de obicei, de o mare discterie. Dar nu mica mi-a fost mirarea sa aflu ca ii ajuta din toata inima pe cei de la Plus Noi sa devina cunoscuti si apreciati, pentru ca a vazut in ei ceea ce altii n-au avut ocazia sa vada pana acum: niste talente tinere, niste artisti care pot ajunge departe.

Auras a fost uimit de cateva din momentele de festival. A invatat (cred eu) ca uneori e mai bine sa asculti pana la capat, alteori e mai bine sa pleci cand nu-ti place ceva si ca nu e necesar sa te chinui, ca viata e prea scurta pentru a nu face ce-ti place.

Vlad a fost o alta descoperire frumoasa. A filmat, a fotografiat, a scris si ne-a trimis si noua, in fiecare seara, ba fotografii, ba filmulete facute de el, sa ne bucuram si noi de munca lui. E un om cu atata voie buna in el incat te intrebi daca nu oboseste. A stat pana noaptea tarziu si a cantat si s-a trezit dimineata devreme pentru ca avea de lucru, nu venise in concediu.

Maka, Marius, George si Liviu sunt oamenii locului, bastinasii care au fost uimiti de forta orasului lor. N-am crezut ca il voi vedea pe George tintuit in scaun pentru 5-6 ore de recitaluri, n-am crezut ca il voi vedea pe Maka ascultand cu atentie tot ce se canta, evaluand, placandu-i un gen de muzica de care nu s-a simtit deloc atras pana in acel moment. As vrea sa le multumesc pentru grija, desi nu au facut parte din organizarea festivalului, au tras de ei, in ciuda oboselii (ca oamenii au fost si pe la munci, in tot timpul asta), in asa fel incat sa nu fim singuri niciun moment, sa nu ne simtim abadonati in orasul lor.

Make a fost de vis. In primul rand pentru ca a insistat ca bloggerii sa fie prezenti la festival. Apoi pentru grija deosebita fata de noi: desi cu foarte multa treaba (a fost implicat in organizare, a scris, a cantat, a jurizat) a avut intotdeauna un moment in care sa ne intrebe daca avem nevoie de ceva, daca suntem bine etc. In plus, abordarea din seara dinaintea inceperii festivalului a fost minunata: “Scrieti ce vrei, ce va place, cum va place si daca nu va place. Vrem sa transmitem exact ce se intampla.” Amu, daca am scris numai de bine, nu e vina mea ca totul a fost atat de frumos.

L-am lasat la urma pe Ovi pentru ca mie mi se pare ca el a fost cel mai fericit pentru experienta asta. E mare amator de folk si stiu cat de fericit imi spunea in masina, in drum spre Alba Iulia, ca abia asteapta sa-i vada la un loc pe toti cei pe care ii ascultase live cand si cand, dar foarte des pe vinil sau pe casete audio. As fi fost mai putin stiutoare fara el, pentru ca la momentul inceperii festivalului, eu eram deja destul de informata despre artistii care vor canta pe scena, pentru ca Ovi mi-a pregatit un cd cu cele mai frumoase piese.

Va multumesc tuturor. A fost un festival care si-a luat locul in primele trei din tara, in inima mea.

Organizator al festivalului “Ziua de maine”: Consiliul Județean Alba. Parteneri Muzeul Național al Unirii Alba Iulia, Teatrul de Păpuși PRICHINDEL Alba Iulia, Casa de Cultură a Sindicatelor Alba Iulia,Casa de Cultură a Studenților Alba Iulia, Alba Mall, Art Cafe Downtown.

Tweet