Content, clienti si viitorul Social Media
Tot citesc de cateva zile despre ce s-a discutat la SMSummit saptamana trecuta. Pentru cine nu stie, SMSummit e un eveniment despre Social Media, dedicat oricui vrea sa invete tips&tricks de la practicieni. S-au discutat trenduri, s-a vorbit mult despre importanta continutului de calitate, s-a vorbit despre bugetele mici alocate de clienti, pe ici-colo s-a mai vorbit si despre cat de prost circula banii spre industria asta (pentru cine nu stie, serviciile externalizate de PR/Social Media/comunicare se platesc prost si greu, termenele de plata plecand de undeva de la 45 de zile in sus).
Sigur, cel mai mult s-a vorbit despre continut: ca e nevoie sa fie de calitate, ca trebuie sa ne aplecam mai mult la realizarea materialelor vizuale, ca trebuie sa avem idei bune pe care sa le implementam cu rabdare. Corect, sunt absolut de acord. Dar ce te faci cand nu sunt bani? Cand atata vreme s-a spus ca Social Media e gratuita, ca nu necesita multe resurse, ca oricine poate posta pe Facebook si asa mai departe?
O sa fie multi cei care imi vor spune “bine, dar exista bugete, exista oameni dedicati SM in companii, exista multa externalizare etc.” Iar eu o sa le raspund: “Sigur ca exista, dar la voi, la Bucuresti.”
In Timisoara lucrurile stau putin altfel. Un om de afaceri din Timisoara nu va intelege vreodata de ce trebuie sa dai niste bani (mai mult de 50 de euro) pentru un fotograf care sa lucreze dupa brief la o campanie de comunicare. Patronul timisorean nu pricepe de ce Facebook arata continutul paginii lui la doar 1% dintre fani, iar ca sa ajungi la ceilalti trebuie sa platesti niste dolarei, macar in prima faza (ca daca ai continut bun, mai apoi nu trebuie sa platesti de fiecare data). Proprietarul de business din Timisoara nu pricepe de ce o agentie face research, sta calare pe manualul de brand (bine, in primul rand ca nu pricepe de ce e nevoie de un manual de brand) sau pune intrebari stupide, de genul “v-ati definit target-ul, stiti cui va adresati?” In fine, patronul de business din provincie nu pricepe de ce o firma care are ca obiect de activitate “relatiile publice” nu poate sa-i faca si lui un logo pe care sa-l cuprinda la costurile de comunicare.
Poate cel mai interesant e ca acestui patron i se va parea o idee buna sa pui poze furate, cu citate. I se va parea o idee la fel de buna sa scrii platitudini care au like-uri multe, fara sa fie interesat de calitate. Cantitatea e importanta, dar nu in ideea in care like-urile se transforma in vanzari ci doar pentru ca, in opinia lui, like-urile multe sunt targetul nostru. Nu pricepe de ce avem nevoie si de alte canale de comunicare si la ce-l ajuta o relatie buna cu presa locala (pe care, de cele mai multe ori o ignora).
Sa faci Social Media/PR/Comunicare intr-un oras din afara capitalei (fie el si Timisoara, mai apropiat de vest si cu oameni deschisi la minte) e o provocare mai mare decat credeti. Ceea ce Bucurestiul cunostea acum 10 ani (si incerca sa educe), se intampla la noi acum; nu cu aceeasi frecventa ca in urma cu 5 ani, de exemplu, dar se intampla. Bani putini, nepasare in ceea ce priveste o strategie coerenta si corecta de comunicare, dar cerinta de rezultate peste medie.
N-ai ce sa faci decat sa ai rabdare sau sa selectezi la sange colaboratorii. Sa ii inveti, sa le dai incredere, sa le arati (cu rezultate), ce poti sa faci cu bani putini si sa le spui ce-ai fi putut face cu bani mai multi. Sa demonstrezi, inainte sa primesti cat ceri pe serviciile tale, ca stii sa iti faci treaba si intelegi exact ceea ce are el nevoie. Sa cladesti. Ceea ce e cumplit, niciodata n-ar trebui sa fie o optiune claditul business-ului altuia pe timpul si banii tai.
Daca nu faci asta, vin altii care iau banii aia putini, nu fac nimic, pleaca in trei luni si proprietarul de business nu va mai vrea niciodata sa faca PR/Social Media/Comunicare pentru ca a incercat o data si n-a mers.
Ca sa revenim de la ce ne-am luat. Content? Sigur ca da. Dar pentru cine? La cum arata prezentul, viitorul n-are cum sa fie decat mult mai rau de atat.
Foto: Quality by Shutterstock (e foto cu licenta speciala, obtinuta in urma unui parteneriat cu ei)
Tweet
E foarte fain şi când omul dedicat pentru SM nu e om dedicat pentru SM, ci o face aşa, printre altele. Să vedeţi atunci implementare
Sau îți bagi picioarele în educarea pieței pe timpul și banii tăi și te orientezi spre clienți mai deștepți, din alte orașe sau țări, pentru care poți face PR online.
Roxana, da, si asta. Sau cand omul de SM ajunge sa faca secretariat, ca se poate si invers :))
Marius, e si asta o optiune, ce-i drept. Doar ca atunci cand ai un scop in minte, iti cam asumi si rezultatul. O vreme.
@Marius, cu atitudinea asta, peste 5-10 ani o să ne ofuscăm că sunt unii care se plâng că de ce patronii români au mentalitatea asta și o să le răspundem că, deh, suntem în România.
Lucian, m-am chinuit 2 ani cu educarea pieței și tot eu am ieșit prost, iar clienții aveau impresia că ceream sume mari pt servicii, când de fapt adesea nu acopereau cheltuielile . Deci nu merci, prefer să îmi bat capul cu patronii care înțeleg cât valorează munca. indiferent de locul în cae se află. Dacă e altă țară cu atât mai bine.
Marius, nu-s toti asa. E drept, sunt majoritari. Dar si cand reusesti sa-l convingi pe unul…ai motivatia necesara pentru a continua. Fac de 4 ani asta si inca nu renunt.
De Constanta ce sa mai zic…
Alexandru, probabil ca e putin mai rau decat aici.
Ai dreptate Oltea, dar probabil am îmbătrânit și nu mai am răbdare sa îl iau pe fiecare de mânuță, gratis eventual. Fac educare, consultanta, dar cu cu cei care plătesc. Sa nu uitam de cei care vor sa scoată cât mai multă informație de la tine, doar ca sa se descurce ei singuri. Tu faci analiza și recomandările, ei cred ca e moca.