Două filme româneşti la TIFF 2015

Suntem în penultima zi de TIFF 2015, iar eu am văzut până acum doar filme româneşti în festival. Nu mi-am propus asta, aşa mi-a ieşit. Nu-mi pare rău, din contră: ştiu că, probabil, la cum ajung filmele la Timişoara, e mult mai probabil să ajungă în Cinema City vreunul din filmele din competiţie decât unul din filmele româneşti. Unde mai pui că, cu o singură exceptie, toate mi-au plăcut foarte mult.

Un etaj mai jos – Radu Muntean

Thriller psihologic autentic. Serios, m-a ţinut cu sufletul la gură. O crimă într-un bloc românesc e prilej de studiu de caz, lucru care s-a şi întâmplat în filmul ăsta, pe lângă un accent puternic pus pe personajul principal, Sandu, cel care – într-un fel românesc pur şi autentic – ştie mai multe decât declară la poliţie. Românul pur, tată de familie, preferă “să nu se bage” – deşi ştie că Vali, vecinul însurat de la etajul 2, avea o relaţie cu fata care a fost găsită moartă în apartamentul ei -, încercând să-si apere familia de cel pe care-l consideră vinovat de crimă.

E o scenă în film care mi-a încreţit pielea. Sandu (Teodor Corban – superb actor, cine a văzut Aferim! ştie despre ce vorbesc), tatăl care ştie destul cât să se teamă pentru familia lui, ajunge acasă de la muncă şi îl găseşte pe vecinul presupus criminal (Iulian Postelnicu – excelent rol în filmul ăsta) mâncând la masa din bucătărie. În următoarele minute, Sandu face tot posibilul să-l scoată din casă pe vecin, dar momentul plecării se prelungeşte dureros, prin tot felul de întrebări adresate vecinului ba de soţia lui Sandu, ba de copilul lui Sandu. Momentul culminant e atunci când, după ce în sfârşit vecinul iese pe uşă, mâna lui intră din nou prin spaţiul uşii deschise, într-un salut dureros de intruziv.

Iată trailer-ul, mi-ar plăcea să ţineţi cont de aceste rânduri atunci când vedeţi programat filmul ăsta în vreun cinema:

One Floor Below – official trailer from Andu Radu on Vimeo.

Comoara – Corneliu Porumboiu

Un film pe care să-l vedeţi cu familia. Cu copii, neveste, soţi, mame, taţi. E povestea adevărată a doi oameni care caută o comoară. Foarte fain construit şi relatat e drumul celor doi de la ideea de început până la finalul tipic lui Porumboiu „a fost sau n-a fost?” – români simpli, cu probleme şi bucurii ca oricare dintre noi.

Cuzin Toma, care-l joacă pe Costi, e un actor din ce în ce mai fain, iar eu am văzut filmul urmărindu-i emoţiile (stăteam unul lângă celalalt la Prosecco Bar, iar ochii lui erau pe public, sa-i prindă reacţiile).

Mi-ar plăcea tare mult ca filmele astea două să ajungă în cinematografe, că tare mi-aş dori să le mai vad o dată.

Tweet