Lăcățelele legate de poduri sunt ca iubirile pe Facebook

shutterstock_265786469 Un pod pietonal din Timișoara are, de vreo doi ani încoace, aceeași soartă ca Podul Minciunilor din Sibiu: copierea obiceiului parizian (și nu doar parizian) de a lega de gardurile-i lăcățele prin care să încui iubirea, simbolic, apoi să arunci cheița în apă.

În primul rând că nu înțeleg de ce ai vrea să-ți încui iubirea. Și de ce, pentru numele Domnului, iubirea e simbolizată de un lacăt. Dar astea sunt alte detalii pe care, poate, le vom dezbate împreună altă dată.

Tot show off-ul ăsta legat de sentimente expuse pe toate gardurile (și pereții – virtuali sau nu) ne arată cât de bolnavi suntem și cât de puțin mai credem în sentimentele exprimate către cel de lângă noi. Ca și când, ca să fii crezut în iubirea ta, trebuie s-o declari către alții, nu uitându-te în ochi în ochi. O plimbare în parc nu mai e completă fără un selfie însoțit de variațiuni pe tema Iubyyyyy, te iubesc, iubitule/iubito! (iubit-o?) sau de 70 de poze din concediu, în care dragostea trebuie să fie vizibilă de pe reintrata în drepturi planetă Pluto.

Trăim într-o lume în care statement-ul absolut este că ai pe cineva în viața ta. Nu ești singur/ă, deci ești complet/ă. Spre deosebire de cei care sunt singuri și incompleți, tu AI pe cineva care e lângă tine. Nu te faci de râs mergând la nunți de unul singur, nu-ți faci concediile atârnând pe lângă cupluri, ai lângă cine să-ți petreci nopțile și, cel mai important, vă iubiți cu spume. Sunteți perfecți, minunați, de invidiat, frumoșii frumoșilor. Desigur, cel mai important e să arăți asta pe Facebook, un deget în ochiul ălora care, săracii, sunt singurei.

Mă copii. Nu va mai legați iubirile cu lacăte din fier, că fierul ruginește. Apoi, nu vă mai legați iubirile deloc. Bucurați-vă de ele așa cum vin, trăiți-le departe de ochii lumii, trăiți-le pentru voi. Dacă nu le puteți trăi doar pentru voi, atunci nu sunt niște iubiri adevărate, sunt doar statut social. Statutul ăsta social nu vă încălzește noaptea, nu vă umple sufletul de bucurie dimineața, când vă beți cafeaua împreună și nici nu vă face fericiți.

Lăcățelele de pe garduri sunt ca iubirile de pe Facebook: multe, înghesuite, uitate de vreme și de protagoniști. Căldura a două mâini ce stau una în alta n-are cum să fie spusă nici de un fier rece, nici de niște pixeli.

Foto: Pont des Arts by Shutterstock


8 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *