Absurditate din filme
Ca filmele sunt pline de chestii absurde, o stim cu totii, ca doar scenaristii n-au intotdeauna vreme sa verifice acuratetea scenelor scrise, regizorii sunt mai focusati pe tehnicile de filmare decat pe micile detalii, iar producatorii isi bat capul cum sa scoata mai multi bani si tot asa pana cand micile inadvertente trec de tot felul de taieturi pana ajung in produsul finit.
Pe mine, insa, ma irita la culme o chestie banala, dar pe care o urmaresc, deja, in toate filmele pe care le vizionez: secventele in care doamnele se machiaza si se aranjeaza pentru vreo petrecere. Drept e ca in ultima vreme n-am mai vazut foarte multe asemenea scene pentru ca in filmele de azi, personajele feminine sunt cu arma in mana si bat robotii mai rau decat Terminatorul.
De obicei, scena e asa: doamnele se imbraca frumos, isi aranjeaza parul (de obicei cu niste coafuri super complicate, care n-ar iesi veci pururi stand acasa, singura, in fata oglinzii), apoi isi aplica machiajul. Deci, sa repetam: se imbraca, se coafeaza, se machiaza. Adica exact invers ca in viata reala.
Intr-o seara, pe cand ma pregateam sa ies in oras, am incercat varianta “de film” a pregatirilor. Intai m-am imbracat, apoi m-am pieptanat/facut cu putin ondulator prin par. Rezultatul? In cateva minute, parul care imi cazuse de la manevra de coafat se depusese pe haine. Bun, am continuat cu machiajul. Dat fiind ca deja imi aranjasem parul (implicit si bretonul), am facut mari eforturi sa-mi intind crema pe fata. De fond de ten nu mai zic, era imposibil sa ajung in zona de pe frunte fara sa-mi stric coafura. Apoi am scapat, pe rand: pesula pentru blush si rimelul, acesta din urma ajungand pe rochie, pe care a trebuit s-o schimb, desigur. N-am putut sa nu ma gandesc cum ar fi fost daca in loc de rochie aveam halatul de baie, asa cum faceam pana atunci.
Cum ar veni, in cateva minute am reusit aproape sa-mi distrug o rochie si sa pierd de doua ori mai mult timp decat daca as fi facut operatiunea asta in ordinea normala, asa cum trebuia: sa ma machiez, sa-mi aranjez parul si apoi sa ma imbrac.
Ma, nu ne mai invatati prostii cu filmele, ca de aia dureaza o vesnicie pana ne aranjam sa iesim in oras!
Tweet
Iote ca io nu ma gandeam la chestiile astea. la mine se sare din dus in haine, deci sar peste 2 elemente alte ‘muncii’. Acu’ drept ii ca pe la unele emisiuni in care apareau si faze din astea, tot cum zici se facea … hainele erau ultiemle pe lista si gagicile de obicei erau in halat de baie in timpul lucrarilor la ‘fatada’ 😀
:)))) cred ca ar trebui sa incercam mai multe chestii absurde din filme – ar iesi niste povesti haioase 😀 Mie din categoria chestii absurde imi place aceea cu femeile care, machiate inclusiv cu dermatograf si rimel, se arunca in piscina si ies de acolo cu machiajul perfect 😛
Dojo, pai la emisiuni tre sa se arate realitatea, dar in filme zici ca-s nebuni cu totii, parca nu traim in aceeasi lume si dupa aceleasi reguli :))
Sora-mea, asta cu machiajul impermeabil e cu totul alta poveste. Pe asta n-o incercam, da? Ca se sperie toti din jurul nostru si fug ca la Supernatural.
Deci, nimeni nu te pune , nici macar nu-ti sugereaza sa te machezi cum o fac actritele din filme …iar despre realitatea detaliilor din filme, stim cu totii ca 80% sunt facaturi, doar de asta sunt numite “Filme” , ele fiind regizate …
Deci sa repetam : Film+Regizat=detalii perfecte.
Ex : Machiat+imbracat+coafat(acasa,urmand pasii din film)= 95% Fail
Asemenea cum sar/se arunca de la etajul 12 si cad prin 3 randuri de acoperis aterizand pe spate pe-o masina/stand de fructe…se ridica si incep sa alerge dupa infractor…Adica ce, noi nu putem face la fel ?
Nu ma refer la momentele de actiune, pe care e clar ca nu ai cum sa le faci acasa, e absurd. Poate nu ai realizat ca acest text e un pamflet
@sis: daaaaaaaa =))))) pe asta nu o incercam :))
Momentul de actiune era un exemplu, defapt daca stam sa o luam asa…pana si “makeup-ul” este un moment de actiune intr-un film …depinde de film si de ce vrea sa scoata regizorul in prim plan…
@sis (surioara lui nebu’) : Do not try this/that at home!
Regizorii nu se ocupa numai de detaliile tehnice, ei coordoneaza intregul proiect, ei sunt sefii supremi, creatorii supremi. Pentru asta au la dispozitie o echipa. Plus, de multe ori aceste “absurditati” sunt voite, ele facand parte dintr-o conventie, pe care publicul, in mod straniu, n-o mai accepta la film, dar o accepta cand vine vorba de teatru. Incerc sa-mi explic asta prin faptul ca filmul este – si trebuie sa fie – daca nu neaparat realist, macar verosimil, iar din punctul asta de vedere publicul este influentat – negativ! – de televiziune, de reality show, aviz la acel “fake” aruncat de suspeiarba si atat de adevarat, insa eronat perceput ca peiorativ. Filmul este, in primul rand, o arta.
Credeam ca am cititori cu simtul umorului mai dezvoltat. Probabil ca aia care au ras, n-au comentat. Din pacate.
Ciudat, dar eu fac “precum in filme” si nu mi s-a parut niciodata ceva neinregula. E adevarat ca coafuri nu prea imi fac, dar de aplicat machiajul, tot timpul o fac dupa ce m-am imbracat ca sa fie cat mai fresh.
Am ras, in prima faza, dar am considerat ca e cazul sa si atrag si atentia asupra unor aspecte… tehnice. 😀
Dar daca vrei “absurditati” cu adevarat grave, am o tolba – spre exemplu, intr-un anumit film a carui actiune se petrece in interbelic, un personaj face jogging incaltat cu pantofi sport Reebok ultimul racnet prin 2000+; iar asta nu era nici conventie, nici intamplare nefericita de tip avion in cadru in antichitate, ci pur si simplu o eroare grosolana din partea pictoritei de costume, cel mai probabil acceptata sau chiar ceruta de respectivul regizor, care nu avea nici cea mai mica intentie de a folosi elementge parodice. 😆
Anca, si daca dai cu pudra/fard/fond de ten pe rochie? Eu ma imbrac in 3 minute, prefer sa fac asta dupa ce ma machiez, sa nu am parte de accidente 😀
Mai mult ca sigur ca e posibil, insa nu mi s-a intamplat. Si daca e o rochie care o iei peste cap sunt sanse foarte mari s-o murdaresti asa. Prin urmare cred ca ordinea se aplica in functie de situatie.
Sa nu ne afundam prea adanc in detalii ca ne abatem de la subiect si riscam sa esuam pe un tarm indepartat , departe de realitatea gandurilor.
Absurditati ca si exemplul dat de “M” mai sus gasim in multe filme..de mic imi aduc aminte un film(nu-i mai retin numele, cu toate ca m-as mai uita odata la el , genul fiind unul din preferatele mele …[WAR] (Barbarians VS nu mai retin ce natie) unde, la un moment dat in film, inainte de un atac , personajul principal ridica mana dreapta cu sabia in mana si ghiciti ce ceas i se vede…
Details, details …”We must not get lost in the details, details must get lost among us”
Eu personal sunt foarte atent la detalii, in special la filmele care ma acapareaza inca de la Intro…
@M , sunt de-acord cu tine doar 50% atunci cand spui ca filmul este o arta…DA este o arta atunci cand este regizat de un artist, unul priceput…
Nu este o arta cand un film ca si “Titanic 2″ este numit film
Bineinteles. Si totusi, chiar si un film care nu e “de arta” are nevoie macar de contributia catorva artisti autentici. In plus, atunci cand este vorba de un film de consum, nu calitatea de artist a regizorului trebuie pusa la indoiala. Dar nu despre asta discutam, intr-adevar. Sa trecem la articolul despre jazz. 😉
PS
Ce-i aia Titanic 2???