Acoustic

Bucurestiul e o ciudatenie majora si are un efect de yo-yo asupra mea. Starea de agitatie din ultima perioada a fost intens amplificata de tot ceea ce mi-a adus orasul asta, in cele cateva zile de trait in el. Decizii, trairi, respingeri si apropieri, stat in trafic in conditii de tacere stanjenitoare (atunci cand erau foarte multe de spus), nervi, bucurie, liniste.

Yo-yo.

Am plecat ieri spre statia de metrou de la Piata Unirii cu o neliniste mare in suflet, speriata de agitatia pe care mi-o va oferi, din nou, haosul Bucurestilor. O zi care a inceput cu ganduri despre ziua anterioara si multele lucruri care se intamplasera in atat de putin timp, caci timpul are o alta dimensiune aici. Mergeam spre Make si Acoustic Bloggers, intr-o incercare disperata de a ma regasi, cumva, prin muzica. Stiam ca muzica lui ma va linisti, asteptam cu nerabdare vocea calda a lui Vlad Dulea, voiam s-o revad pe Anca Duma si sa le ascult, pentru prima oara, pe Andra si Sandra Clipea.

Poate ca vine tarziu acest articol, dar peste aproximativ o ora (acum e 11.37), in statia de metrou de la Universitate, acesti minunati care mi-au repus ieri zambetul pe buze vor canta din nou, in aceasta formula si in colaborare cu Teatrul Masca. Daca nu ajungeti, poate ii priviti pe privesc.eu.

O sa va faca duminica mai insorita. Parol.

Tweet