Aproape un an – deja am uitat?

Acum un an se nastea pe internetul romanesc cea mai frumoasa campanie pe care am vazut-o vreodata. Un tanar de 29 de ani avea nevoie de fix 150.000 de euro ca sa se salveze. Fusese diagnosticat cu leucemie acuta limfoblastica si avea urgenta nevoie de un transplant de celule stem, transplant care nu se putea efectua in Romania anului 2010, ci doar in alte tari mai dezvoltate putin (mai mult) ca a noastra. S-a gasit o clinica in Italia si proforma (taxa de participare, ca sa zic asa) era undeva pe 80.000 de euro, prima transa.

Internetii s-au adunat. Oamenii din spatele conturilor de Twitter si Facebook au pus mana de la mana si, intr-o luna de zile s-a strans TOATA suma, o chestie fara precedent in istoria internetului romanesc. Si, probabil, singura, pentru ca aceasta campanie ne-a secat pe toti de puteri. Pe mine sau pe voi mai putin, dar Diana, Ruxa, Anca (B), Irina, Mika, Anca (D), Oana si Cristi au fost terminati de nopti nedormite si alergat dintr-un colt in altul al tarii, pentru a participa la toate strangerile de fonduri organizate care pe unde a putut.

Daniel a fost operat si acum e inca in recuperare. Il vad activ pe Facebook si mi se umple inima de bucurie cand mai primesc cate un mail de la el. Inca nu ne-am cunoscut, astept sa se faca bine de tot, sa mai creasca putin baietelul care i s-a nascut in timp ce el se facea bine in Italia, iar apoi poate ne face o vizita in frumoasa Timisoara.

Si, totusi, aceasta campanie facuta de noi, toti cei care alcatuim online-ul romanesc, nu e mentionata in nici un top de asta de excelenta pe 2010. Nu-l mentioneaza nimeni pe la nici o conferinta de asta nationala. Nu stiu sa fac statistici, dar cred ca tweeturile care au ca #htag #draduta sunt mai multe decat toate htag-urile romanesti la un loc. Scrierile de pe blogurile romanesti, despre subiectul Daniel Raduta, sunt mai multe decat orice alt subiect comun abordat de bloggeri.

Io cred ca online-ul asta, pe care il injura toata lumea (desi toti ne folosim de el), a facut cel mai frumos gest posibil: a salvat viata unui om. Si macar pentru asta ar trebui ca toti cei care ofera premii, sa ofere unul si celor mentionati mai sus, oamenii de la care a pornit totul. Desi, stim cu totii ca premiul cel mare e altul: Daniel s-a facut bine.


8 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *