Artistii si slabiciunile lor

Singurele lucruri care ar putea impiedica un concert sa se intample sunt problemele tehnice (exista unele care nu pot fi remediate) si cele de sanatate. Insa artistii adevarati, cei care traiesc pentru publicul lor si pentru ceea ce fac pe scena, nu se lasa impiedicati de nimic. Am vazut asta aseara, la concertul lui Dan Byron cu Luiza Zan.

La ora 10 fix, Dan si Luiza au urcat pe scena, in aplauzele celor veniti la Casa TIFF sa-i asculte. Eu eram foarte nerabdatoare, ar fi fost prima oara cand i-as fi ascultat pe cei doi cantand impreuna. N-a fost sa fie. Luiza Zan, cu toata supararea pe care o simtea, a luat microfonul si ne-a spus ca a ragusit si ii e imposibil sa cante. Ii era imposibil sa vorbeasca, de fapt, fiecare cuvant i se frangea pe final. Nu era nicio sansa sa cante si ar fi putut sa se dea jos de pe scena si sa-l lase pe Dan singur sa cante.

Nu s-a intamplat asta. Timp de o ora si 40 de minute, Luiza Zan a stat pe scena, dreapta, asumandu-si faptul ca noi, spectatorii acelei seri, am venit s-o ascultam si pe ea. A mai incercat sa cante, pe alocuri, l-a sustinut pe Dan cu beat-uri ingenioase la microfon, a fost acolo, prezenta, desi trista din cauza ca nu putea sa cante.

Membrii trupei byron, prezenti la concert, au sarit in ajutor (si pe scena) si finalul a fost minunat. Desi concert unplugged, doar cu cateva instrumente (clape – cu Sergiu Mitrofan si chitara+flaut – cu Dan Byron), scena de la Casa TIFF s-a umplut de sunete si viata, iar Luiza si-a fortat vocea daruindu-ne un jazzy hip hop de zile mari, acompaniata de beat-box (Danut Georgescu) si clape la doua maini (Sergiu si Costin Oprea).

La ora 22, concertul parea compromis. La ora 23.40, aplauzele prelungite, chiotele si bucuria spectatorilor a fost dovada ca artistii, in ciuda slabiciunilor pe care le au, stiu si pot sa fie unii langa ceilalti atunci cand e nevoie.

Multumesc, domnilor si doamna, pentru un concert minunat.

Tweet