Arsenal Park

Dupa ce mi-am petrecut jumatate din saptamana trecuta pe la Cluj, sambata dimineata ne-am imbarcat in autocarul cu destinatia Orastie – Arsenal Park. Eu eram destul de sceptica, ma uitasem pe net la pagina lor, insa nu prea stiam la ce sa ma astept, insa, avandu-i ca parteneri de drum pe Ovi, Corina, Andreea, Cezar si Dan, n-avea ce sa fie rau.

Am ajuns in parc undeva in jurul orei 3. Acolo ne asteptau deja Sebi si Denisa, dupa o jumatate de ora urmand sa ajunga si Richie cu Adina (care veneau de la Bucuresti, de la B’Est Fest). Socializare, bere, “bun venit”, mancare, apoi am fost condusi catre camere. Camerele noastre erau in zona destinata “soldatilor”, adica direct pe/in echipamente de lupta: la tunuri. Doar Andreea si Cezar au fost cazati in alta parte, la bunkere.

Camera mi-a placut la nebunie. Salteaua asezata pe afetul tunului, peretii, frigiderul, dulapul, pana si oglinda erau vopsite in culori de camuflaj. Asta nu inseamna ca lipsea confortul: baia micuta, cocheta, cu boiler (deci apa calda instant) si tot ceea ce gasesti intr-o camera normala de hotel. Locul e pregatit si pentru iarna, se pare ca fiecare camera are centrala proprie. Dupa un dus, am plecat inapoi la popota, sa mai flecaresc cu lumea si sa asteptam focul de tabara.

La ora 9 fix ne-am mutat cu mic cu mare in locul in care erau amenajate lemnele pentru foc. Bineinteles ca ne-am “montat” la masa de langa scena, eram cu chef de chef, spre deosebire de ceilalti, care stateau cuminti pe la mesele lor si nu aratau ca ar vrea sa se distreze in vreun fel. Nu-i bai, ca noua ne-o placut tare de Gina Pop Band si am topait vreo 5 ore in continuu.

L-am avut ca partener de dans pe cel mai misto barbat de acolo. Ia priviti:

Duminica a inceput devreme, pe la ora 9, cu mic dejun (da, am mancat, aerul ala curat de acolo iti face o pofta de mancare de numa), o cafea buna si un tur al locului. Tur care l-a prins pe Dan dormind, asa ca toata lumea a fost nevoita sa faca poze respectivei camere cu el dormind pe tun. N-a avut nimeni nimic de obiectat, fiind toti foarte amuzati de turul camerei “cu suflet”.

Si apoi am plecat in drumetie, cu bicicletele. Pe un traseu semi-usor, cica. Vreo 20 de km (dus-intors) de drum prin lanul de porumb, sate asfaltate sau nu si plimbari prin camp. Si trecut cu bacul peste Mures. Conducatori de grup: Emil Cristescu si Cristi, ambii intr-o forma de invidiat. Participant de soi: sotia lui Lucian Mircu, insarcinata in 7 luni si jumatate, care a pedalat mai repede decat majoritatea celor din grup. Respectele mele, doamna.

Ce-am invatat io din excursia asta:

– treaba asta cu Arsenal Park e misto rau de tot si ma bucur ca am putut sa fiu acolo inaintea tuturor;

– tarifele pentru ofertele speciale sunt foarte accesibile, un weekend cu demi-pensiune (cazare 2 nopti, mic dejun + cina) costa 50 de euro de persoana; am vazut si meniul si mancarea e mai mult decat suficienta; pensiune completa pentru un weekend intreg costa 60 de euro;

– si sa vrei, nu ai cum sa te plictisesti: airsoft, biciclete (care se gasesc la discretie, adica iei o tzoacla si te plimbi cu ea), buggy-uri, piscina, minigolf, tir, fotbal, tenis, “bambi-jumping” (inside joke) sau pur si simplu zacut pe terasa;

– mai exista si sala de conferinte si programe speciale pentru cei care vin in team-building; e loc destul, sunt 120 de locuri de cazare, momentan.

Ideea e ca n-as mai fi plecat si ca o sa ma intorc cu siguranta vara asta, macar pentru un weekend…

PS: poze mai multe puteti vedea la Denisa, deocamdata; saru’mana pentru pozele trimise 😀

PS2: poze cu camera in care am stat o sa urc mai tarziu, dupa ce inving lenea si le descarc.

PS3: si Cezar a pus poze aici.

Tweet