Barbatii sunt capul, femeile sunt gatul
Citesc o carte, Regi si regine din Europa. De la Tiranii medievali la monarhii nebuni, si, dupa ce am ajuns la jumatate, mi-am dat seama ca ori fi ei, barbatii, cei mai cunoscuti conducatori ai lumii, dar femeile i-au dus la dezastru. Pe toti.
Toti regii astia au avut cate o slabiciune pentru o femeie. Bietul Ludovic I al Bavariei a ajuns sa abdice si sa moara in rusine si umilinta pentru ca si-a perdut capul dupa o muiere (Lola Montez, dansatoare si una din femeile fara frica si constiinta ale istoriei). De Regele Soare nu mai zic, ca ala facea cate o pasiune noua la fiecare 2-3 ani, iar femeile i-au mancat banii si linistea, pe langa faptul ca au intervenit decisiv in deciziile suveranului in ceea ce priveste conducerea tarii.
Revenind la zilele noastre, imi aduc aminte de o chestie care s-a intamplat acum cativa ani. Ma intalnisem pe strada cu un vechi prieten si, cand am dat sa-l salut, am constatat ca isi muta privirea in alta parte. Cateva ore mai tarziu am primit un telefon de la el, in care isi cerea scuze, dar nu m-a putut saluta pentru ca era cu prietena. Am ras, mult si amar, ca io-l stiam pe om ca fiind foarte ferm, deschis si, mai ales, foarte inteligent. Era director la o reprezentanta auto, deci nu era vreun disperat care nu stie incotr-o s-o ia si de unde a venit. Asistasem o data la o discutie dintre el si un subaltern, in care isi spunea foarte clar si concis parerea despre niste chestii pe care subalternul le-a gresit. De aia imi era greu sa cred ca o femeie l-a putut decima in halul asta.
Alt cuplu, ea il inseala pe el, el afla si, timp de nu stiu cate luni, el incearca sa-si recastige femeia, trecand peste faptul ca ea a fost cu altcineva. E devotat si accepta chiar ca ea sa se mai vada cu respectivul, in ideea ca o sa vada ca ala nu e potrivit pentru ea si o sa se intoarca la el. Nici el nu-i vreun needucat, ba chiar are o functie importanta in firma in care lucreaza, e un om respectat, lider al unei divizii intregi.
Nu condamn barbatii de felul asta, nici vorba. Ei iubesc, insa cred ca e o iubire bolnava, distructiva, care nu le permite sa se manifeste asa cum sunt ei, de fapt. Accepta niste situatii care ii trimit in penibil si nu mai realizeaza ce e ala ridicol. Acum nu zic ca barbat e ala care vine acasa, ia o bere, isi pocneste nevasta preventiv si apoi se pune la un meci la televizor. Dar nici astia descrisi mai sus nu se cheama ca sunt barbati.
E greu de gasit echilibrul intr-o relatie si sunt norocosi cei care il gasesc sau care il creeaza. E si mai greu de pastrat, dar avem datoria, in primul rand fata de noi, sa cautam acel echilibru si daca nu il gasim, sa lasam in urma oamenii care ne fac sa ne dezicem de tot ceea ce am construit ca si caracter al nostru. Greu de facut, dar nu imposibil 
Daca va iubesc nu-i bine, daca vi-o trag in freza nu-i bine, evident…si nu-ti spun de cate ori am auzit expresia “Vreau sa ma simt protejata!” sau “Vreau afectiune”
@eAdi, io vorbesc despre faptul ca nu-i bine sa iti pierzi capul, indiferent ca esti barbat sau femeie. Ofera afectiune, dar fii ferm atunci cand ceva nu iti e pe plac. E dificil si poti sa nu ajungi nicaieri, dar macar poti sa incerci sa faci sa va fie bine amandorura.
Eu zic ca e interesanta o comparatie cu regii sau marile personalitati politice ale orientului, ma refer la islam, unde barbatii puternici aveau haremuri numeroase. Eu zic ca societatea medievala pana in timpurile moderne nu a reusit sa defineasca clar rolul femeii in societatea de varf, dar si in general. Astfel avem femei regine puternice (Elisabeta I) dar si curtezane perfide si foarte influente, femei simple ajunse eroine (Ioana d’Arc) si asa mai departe.
In schimb, rolul barbatului a fost mereu clar definit, mai ales la varful societatii, acela de conducator autoritar. Ambiguitatea statutului femeii a facut ca unele sa se afirme mai mult decat ar fi crezut unii barbati.
Legat de cealalta chestie, eu cred ca exista barbati vulnerabili in fata femeilor de tip “dominatrix” si cred ca unora le si place sa fie sub papuc, pentru ca nu au atatea griji. Am auzit de multi barbati care sunt foc si para la servici, unde sunt sefi sau directori, dar acasa sunt o plastelina moale. Oamenii cu personalitate puternica apar de unde nu te astepti, si nu intotdeauna sunt sefii, ministrii, sau alti conducatori.
aham deci noi suntem capul rautatilor?!
Cand citesc articolul asta, ma gandesc la zicala: “Daca totul s-ar putea rezolva cu o privire, lumea ar fi plina de morti si femei insarcinate :))))))))
Exact asa gandesc si io. Io niciodata nu m-as injosi pentru o femeie. Daca ma vrea pe mine, pai atunci sa stea cu mine si atat. Ce e asa de greu fetelor? Daca nu se mai poate, bine, duca-se naibii. Dar nu sa ma insele, sau sa stiu ca o face, si sa ma injosesc in halul ala. Pai deja esti carpa nu mai esti barbat
Pentru si mai multe povesti semi-cunoscute cu regi si cu regine, pentru latura intunecata a istoriei dinastiilor, de multe ori ascunsa in umbra, cartea este disponibila aici:
http://www.buybooks.ro/regi-si-regine-din-europa.html