Biblioteca de vacanta – lecturi de blogger

As fi vrut ca titlul articolului sa fie “biblioteca mea de zi cu zi”, dar mai am de lucrat la capitolul “sa citesc mai mult si in restul anului, nu doar in vacanta”. Asa ca, pornind de la provocarea lui Cristi, de a scrie despre cartile anului 2013, fac si eu cateva recomandari, cu precizarea ca nu pot intocmi vreun top al cartilor citite. E adevarat, unele mi-au placut mai mult, altele mai putin, dar toate mi-au oferit acea relaxare de care am nevoie din cand in cand si pe care doar cartile mi-o pot aduce.

N-o sa fie 10 carti, ca unele nu mi-au ramas in minte atat de tare cat sa le pot recomanda asa cum se cuvine. De fapt, nu au fost mai mult de 12 carti citite tot anul. Asta e, imi asum rusinea; nu pot citi cand sunt la volan sau cand muncesc cat pentru trei oameni la un loc, undeori. Dar cele povestite, pe scurt, putin mai jos, sunt de citit in mod sigur.

“Vaduva pentru un an”- John Irving

Povestea unei femei care habar n-are cum sa lase dragostea in viata ei. Si care joaca squash, un hobby ce-i permite sa dea afara toate frustrarile adunate in ea. Desi nu pare un subiect care te-ar putea tine cu sufletul la gura, scriitura lui Irving este fantastic de buna si iti lasa impresia ca urmeaza sa se intample ceva cu adevarat extraordinar in orice moment. Chiar asa si e, de la o vreme. E si putin policier, si roman de dragoste, si unul despre viata. Recomand cu ambele maini.

“Nunta in decembrie”- Anita Shreve

O reuniune de clasa dupa 20 de ani, la nunta unor “highschool sweethearts”. Fiecare dintre cei ajunsi la reuniune are o caruta plina de regrete si cate o fantezie despre “cum ar fi fost viata daca”. M-am regasit, cumva, in cateva personaje si in trairile lor, chiar daca n-am avut parte de fratiile americane si de caminele studentesti din campusuri. E o lectura usoara, de week-end, trei sute si ceva de pagini ce se pot citi lejer intr-o zi.

“Cheile imparatiei”- A.J. Cronin

Recunosc, asta e o carte recitita. Prima oara m-am intalnit cu parintele Chisolm prin clasa a 9-a; a ramas pentru foarte multi ani in mintea mea ca fiind cel mai bun roman citit vreodata (un pic dupa “Morometii”, totusi, dar asta e alta poveste). Am vrut sa vad daca si acum mai poate avea acelasi efect. A avut. E o poveste despre o altfel de incercare de convertire a paganilor la crestinism, despre boala, saracie si neputinta.

“Jocul lui Gerald” – Stephen King

Poate unul dintre cele mai umane romane ale lui Stephen King, unul care nu are monstri, fantome, fenomene inexplicabile, personaje stranii. E un roman profund psihologic. Inceputul e cam asa: sotul si sotia merg un week-end la munte, intr-o incercare de a se regasi. Sotul are niste dorinte sexuale care nu sunt neaparat cele mai dragi sotiei, insa accepta sa intre in joc de dragul jocului si mai putin de dragul lui. Se lasa legata in catuse, apoi ii provoaca lui un atac de cord fatal. Restul romanului inseamna lupta ei pentru eliberarea din catuse si, credeti-ma, nu m-as fi gandit vreodata ca viata se poate complica in asemenea hal. Foarte faina lectura.

“Vechiul oras imperial” – Yasunari Kawabata

Cartea asta a fost o provocare, la propriu. Discutand cu un pasionat al culturii japoneze (recunosc, nu-s cel mai mare fan al ei; spectacolele de teatru, filmele sau cartile lor au atata tristete in ele ca ma deprima infiorator), m-a provocat sa citesc cartea asta, spunand cuvintele magice “oricum n-o s-o poti citi pana la capat”. A fost destul ca sa inchid telefonul, sa pun o pereche de pantaloni pe mine, sa merg la Humanitas (care s-a inchis intre timp, dar asta e, din nou, alta poveste) si sa-mi cumpar cartea. Am fost surprinsa sa nu gasesc tristete, dezamagire si obiceiuri din care sa nu pricep nimic. Bine, poate ca au fost cateva, dar nu atat de multe cat sa-mi produca disconfort. E povestea unor gemene despartite care se regasesc intr-un fel ciudat de fermecator si mi-a placut mult atmosfera boema a cartii.

“Homo ludens” – Johan Huizinga

E o carte pe care am primit-o cadou acum cativa ani, dar pe care doar anul trecut am reusit s-o citesc. Destul de greu de citit, pentru ca nu e un roman, e filosofie culturala, un fel de explicatie a aparitiei culturii in umanitate, a nevoii constante de joaca, a transformarii jocului si ideii de joc in mintea noastra. Foarte fain, desi e nevoie de toata concentrarea pentru a citi si intelege tot ce scrie Huizinga.

M-as bucura tare daca mi-ati face recomandari de carti care v-au placut foarte mult. Intentionez sa recuperez (si) la acest capitol. In alta ordine de idei, daca vreti sa cititi recenzii adevarate de carti, urmariti-o pe Tomata. Stie ce scrie.

Foto: Library by Shutterstock

Tweet