Odă cafelei

S-au scris râuri de texte despre cafea. Chiar și acest umil blog are destul de multe rânduri dedicate acestei licori, autoarea lui fiind iremediabil îndrăgostită de gustul, mirosul și filosofia din jurul cafelei. (Doamne, ce frumos e să vorbesc despre mine la persoana a treia.)

Între toate mirosurile din lume, cel al cafelei de dimineață e preferatul meu. Uneori, în diminețile de toamnă sau de primăvară, mirosul cafelei se îngemănează perfect cu cel al dimineții proaspete în care juri că poți adulmeca roua agățată de iarbă. Iar diminețile geroase de iarnă, după o noapte în care ninsoarea s-a așternut cuminte, sunt perfecte cu o cafea aburindă în mână și nasul scos puțin pe geam – cât să cuprindă în nări înghețul de afară.

Să împarți cafeaua dimineața mi se pare cel mai intim gest. Tabieturile din jurul pregătirii ei, mâinile leneșe care se întind după cană și zâmbetul adormit, fie că e al meu sau al celuilalt, ochi semiînchiși care privesc alți ochi semiînchiși – toate astea se întâmplă doar la cafea. Sau MI se întâmplă doar la cafea. E momentul în care nimic altceva nu contează, lumea stă în loc doar pentru ca eu să pot să mă bucur de liniște.

Apoi alte dimineți în care mă trezesc devreme și alerg dintr-o parte în alta doar ca să ajung acasă undeva spre după amiază, să-mi fac o cafea pe care s-o beau trăgându-mi sufletul (și dintr-o țigară) și reașezând în minte întâlnirile zilei. Uneori, pe lângă cafea pun și un pahar de vin roșu (întotdeauna roșu), iar combinația asta mi se pare irezistibilă, aș fi complet cucerită dacă cineva, vreodată, mi-ar spune „hai să bem o cafea și-un pahar de vin”.

La espressor, la ibric, la nisip, la filtru, la capsulă, la presă franceză, nu mă întreba ce cafea îmi place, că o beau pe toată. N-am nevoie de fițe, doar de tărie. You can buy me with a coffee, I`m so cheap, chiar sunt. Complet-iremediabil-irevocabil îndrăgostită de cafea – cea mai lungă, stabilă și intensă relație a vieții mele.

De dimineață am citit un articol despre cum să bei cafeaua în așa fel încât să potențezi efectul cofeinei, lucru care mi se pare oricum un sacrilegiu pentru cei care iubesc cafeaua: noi o bem pentru că ne place și punct, nu pentru că vrem neapărat cofeina din ea, deși ne ajută și asta. Nu ne învățați cum să ne mai bem cafelele, le bem așa încât să ne mângâie pe suflet, nu să ne trezească complet.

Photo on Visualhunt.com

Tweet