Cand esti copil, totul se traieste la maxim
Am fost ieri la baza sportiva a Universitatii de Vest, sa urmaresc finalele meciurilor de fotbal din cadrul Cupei Hagi Danone. Era un frig crancen si imi propusesem sa stau o jumatate de ora si apoi sa fug acasa la caldura. Dupa ce i-am vazut pe copiii aia pe teren, mi-am uitat toate planurile si am stat sa-i urmaresc doua ore. Si a fost excelent.
Copiii care participa la Cupa Hagi Danone au intre 10 si 12 ani. Sunt parte a echipelor scolilor la care invata sau elevi ai cluburilor de fotbal din orasele lor. Competitia are doua sectiuni, una dedicata scolilor, iar cealalta dedicata cluburilor. Sunt mai multe etape de calificare, in orasele mari din tara, finalistii fiecarei etape se vor confrunta la final (scolile cu scolile si cluburile cu cluburile). Castigatorii finalei intre licee se vor confrunta intr-un fel de supercupa cu castigatorii cluburilor, iar cine va castiga aceasta mare finala, va merge la Varsovia, unde se va juca turneul european de juniori.
Da, mai presus de toate, aici e vorba de bucuria de a juca. De tristetea pierderii unui meci, de deznadejdea unor copii care simt o tristete coplesitoare atunci cand pierd un meci sau o fericire pura, neascunsa, atunci cand il castiga. Ieri mi-au dat lacrimile cand am vazut niste pusti trantiti la pamant, suparati ca au pierdut finala intre scoli (castigata de o echipa de la o scoala din Tg. Mures) si m-am trezit aplaudand si incuranjand echipa celor de la Atletico Arad, cei care au si castigat competitia intre cluburi. Fie vorba intre noi, Chinezu zice ca astia de la Atletico sunt atat de buni incat el ii vede ca fiind castigatorii competitiei finale.
Totul se traieste altfel la varsta asta, iar dsciplina pe care o afiseaza cei mici iti da senzatia ca fotbalul romanesc mai are o sansa reala de a se reabilita.
Asa se bucura cei de la scoala din Tg. Mures pentru victorie:
Sau asa 
Invinsii sunt tristi (portarul a plans, dragul de el, si spunea: “uita-te la portarul celalalt, el a aparat doua suturi si eu n-am fost in stare!”)
Cei de la Atletico Arad, intr-o faza premergatoare unui gol (cei in negru-galben). Au castigat competitia intre cluburi cu 11-0
Si bucuria de la final
Felicitari castigatorilor, insa eu cred ca noi, oamenii in toata firea care au asistat la aceste meciuri, am avut cel mai mare castig: am simtit cu totii bucuria celor mici de a face sport.
Tweet
Tu, sefa, ma bucur tare mult ca ai venit sa ii vezi. Am vazut ca te-au lovit la coracon cu simplitatea bucuriei lor
Ca altfel degeaba zic io ce si cum, ca pana nu ii vezi nu simti cat sunt de minunati 
Multam inca o data ca ai fost acolo
Subscriu! Ne bucuram ca ai venit si ca te-am convins ce jucatori minunati avem:) Multumim!
Cristi, Adelaida, mi-a facut mare placere si imi pare rau ca n-am fost in Timisoara si sambata, sa-i fi vazut pe pitici si atunci. Oricum, felicitari, faceti o treaba foarte faina
Felicitari pt articol!
sunt una din mamicile copiilor de la Atletico Arad si voiam doar sa va multumesc pt articol. E super ca dupa atata munca depusa sa citesti un articol apreciativ; a fost o incurajare pt mine.
Doamna, va multumesc, astea sunt momentele in care sunt fericita ca am un blog pe care impartasesc celorlalti din ceea ce se intampla in jurul meu.
Felicitari copiiilor, sunt minunati, felicitari si dvs. pentru ca va incurajati copilul sa faca sport
Felcitari celor care au castigat, stiu cum e,prin meseria pe care o am, sa te bucuri sau sa plangi la varsta asta pentru o competitie castigata sau pierduta, am simitit o bucurie de nedescris anul trecut la ONSS cand am castigat faza pe zona si am mers la fata pe judet cu echipa de handbal a scolii unde sunt profesor ( cand au venit fetele, dragele de ele, si m-au luat pe sus sa ma arunce) la fel am simtit si anul acesta cand am obtinut locul II pe judetul Timis( si singura echipa care ne-a batut e locul III pe tara) …superb nu se poate descrie bucuria in cuvinte …