Cântă cu dor din tamburină

Weekend-ul care a trecut a fost plin de stand-up comedy. Nu doar de la viață, așa cum mi se întâmplă de obicei, ci de pe Netflix. Louis CK (da, încă-mi place de el, nu cred că e cineva care-l urmărește de mult timp și se miră că omul avea un comportament sexual „deviant”), Hasan Minhaj, Chris Rock, Def Comedy Jam 25.

Chris Rock – Tamborine e un material despre relații, divorțuri, iubire și alte nebunii de astea de nu mai știm noi cum să ne purtăm cu ele. Iar un anume moment mi-a atras atenția: „Am fost căsătorit 16 ani, dar, cel puțin din punct de vedere al comunicării, căsătoria mea a durat mai mult decât relația de 40 de ani a părinților mei. Tata pleca dimineața la 06:30 de acasă și se întorcea seara la 20:30. În tot acest timp, el cu mama nu vorbeau deloc. (…) Nu ieșeam bine din casă, că primeam mesaj de la nevastă-mea. Până seara, știam tot ce a făcut în ziua aia, îi dădusem like de 5 ori pe Facebook, de 10 ori pe Instagram și trimisesem inimioare pe messenger. Apoi se supăra pe mine că nu o întreb cum i-a fost ziua.”

Mi-am dat seama că asta ne lipsește în ziua de azi: nu ne mai e dor unii de alții. Știm în ce călătorii mergem, cu cine, când, ce facem acasă sau la muncă, care ne sunt problemele sau bucuriile (chiar și alea false, doar de pus pe Social Media). Mi-e dor de mama, care n-are cont de Facebook, dar nu mi-e dor de soră-mea, pe care o urmăresc pe Facebook și Instagram. Mi-e dor de Dari, prietenul meu din Sibiu (că are conturi, dar nu le prea folosește), dar nu mi-e dor de alți prieteni pe care-i văd toată ziua în updates sau cu care pălăvrăgesc pe Whatsapp. Adică mi-e dor să-i văd, dar nu tânjesc după ei, așa cum simțeam odată.

Așa e și cu iubirile. Ajungem să ne consumăm toate relațiile pe repede înainte pentru că nu mai avem răbdare să ni se facă dor unii de alții. Vorbim în continuu pe toate canalele, iar când ajungem seara acasă nu mai avem ce să ne spunem. Comunicăm fără oprire și nu mai vorbim deloc, că nu mai avem ce.

Mie-mi place să-mi fie dor. Să vorbesc rar și cu sens. Să nu stau ore la telefon, să nu călăresc mesageriile toată ziua. Și să mă bucur de fiecare revedere, cu răbdare, ochi și urechi deschise. Și, neapărat, cu internetul închis. Încercați, s-ar putea să vă placă să vă fie dor din nou.

Așa, de final, Chris Rock mai zice ceva mișto: o relație e ca o trupă (de muzică). Nu există roluri egale pentru că fiecare are rolul lui. Uneori, ajungi să cânți din taburină, iar ăsta nu e un lucru rău, că trebuie să fii suport. Dar când ajungi să cânți la tamburină, fă-o cu viață-n tine. Dă din tamburina aia cu veselie și cu patos. Muncește și fii fericit că faci asta.

Not so much comedy, huh?

Tweet