Cartea lunii – “Sezonul oaselor”, Samantha Shannon
Ultima zi de joi a fiecărei luni (o regulă destul de des încălcată) aduce o recenzie de carte scrisă de Maria. Veţi citi recenzii de cărţi accesibile, fără pretenţii, dar capabile să vă ţina lipiţi de ele până le terminaţi. Cei pasionaţi de lectură (şi de recenzii făcute în limba engleză) sunt asteptaţi şi pe canalul ei de Youtube.
“Sezonul oaselor”, Samantha Shannon
“Umbla vorba prin Scion că Spintecătorul ar fi fost primul clarvăzător din istorie, dar eu nu crezusem aşa ceva niciodată. Preferam să cred că noi existaserăm dintotdeauna.”
Sezonul Oaselor m-a lasat masca. O carte scrisa exceptional, plina de actiune, cu personaje superbe si o idee extrem de originala. Am zburat prin ea, in ciuda inceputului mai subred – e o gramada de informatie care e aruncata asupra cititorului, ceea ce poate impiedica acel simt de conexiune cu povestea. Dar o data ce am depasit acest damb, am spus adio somnului si oricaror alte activitati pe care le-am avut programate. Am citit intr-una. E una dintre acele carti pe care nu vei vrea sa le lasi din mana.
Este anul 2059, iar Paige Mahoney locuieste in Londra (intr-un univers alternativ, in case istoria a mers intr-o alta directie) si face parte dintr-un sindicat al crimei, format din clarvazatori (definiti in cel mai simplu mod drept persoane care pot sa vada/sa influenteze spiritele/fantomele si care pot influenta alti oameni la nivel spiritual). Dupa anumite evenimente, Paige este capturata de politia anti-clarvazatorilor, si ajunge in Oxford, care este sub controlul unei rase venita din alta lume – membrii ei sunt numiti Rephaim. Astfel incepe incercarea disperata a lui Paige de a-si castiga libertatea si de a se intoarce acasa.
Mi-a placut enorm de mult ideea care a stat la baza acestei carti – ideea unor persoane care pot vedea spiritele, care interactioneaza cu ele si cu alte persoane care au abilitati similare (sa nu va ganditi la filmele/serialele care au astfel de personaje – este ceva total diferit). Acestea ajung chiar sa se lupte unele cu celelalte, folosindu-si abilitatile, sunt scene extraordinare de actiune si e ceva ce nu am vazut in nicio carte pana acum. Imi place originalitatea, iar romanul acesta e plin pana la refuz de ea. Imi place lumea pe care a creat-o Samantha, legile care o guverneaza, cultura, limbajul – e un microcosmos fascinant.
Exista o mare diversitate a personajelor, pana la punctul in care poate fi dificil sa le urmaresti pe toate. Insa sunt suficient de remarcabile ca sa nu ajungi sa le incurci. Un lucru demn de mentionat este prezenta a numeroase personaje POC (“person of colour” – exista o miscare destul de puternica in lumea cartilor Young Adult de a avea o diversitate cat mai mare a personajelor si a protagonistilor din aceste carti, care sa reflecte lumea in care traim; aceasta nu e formata doar din persoane caucaziene, iar acest lucru ar trebui sa se reflecte si in carti). Paige a devenit una dintre protagonistele mele preferate: e inteligenta, hotarata, ambitioasa si usor de placut. Warden, personajul principal masculin e misterios si are o carisma inegalabila – te atrage fara sa iti dai seama. Mi-a pasat de toate aceste numeroase personaje, ceea ce e un testament catre abilitatea Samanthei de a scrie o poveste care sa ramana cu tine si sa te atraga.
Mi-a fost foarte greu sa incadrez aceasta carte intr-un anumit gen, dar acesta nu e un lucru rau, dimpotriva. Inseamna ca oameni care prefera genuri variate vor gasi in aceasta poveste ceva care sa ii atraga, sa le placa. E o combinatie de dystopian/paranormal/fantasy care functioneaza foarte bine. A devenit una dintre cartile mele preferate ale anului. In plus, a doua carte din serie (din cate stiu, sunt programate 6 sau 7) a iesit la inceputul anului si se numeste The Mime Order (fun fact: Ciuleandra Mariei Tanase isi face aparitia in The Mime Order, in cadrul unei scene cu Paige si Warden)
Citatele preferate:
“Nu judeca prea repede, mic visator.” (“Don’t judge too quickly, little dreamer.” – traducerea imi apartine)
“Cunoasterea e periculoasa. O data ce cunosti ceva, nu mai poti scapa de el. Trebuie sa il porti cu tine. Intotdeauna.” (“Knowledge is dangerous. Once you know something, you can’t get rid of it. You have to carry it. Always.” – traducerea imi apartine)
Cumpara-ma de pe: Curtea Veche (editie in limba romana), Okian (editie in limba engleza)
Tweet
